Povestea sau clipul?

Ieri am participat la “Future of Media”, şi am tot auzit că viitorul va deveni şi mai strălucitor dacă Silicon Valley se va muta la Hollywood. Dacă Zuckerberg şi-a anunţat intenţia de a concura cu Youtube, e destul de evident că ne îndreptăm spre un viitor în care conţinutul video va face legea.

Şi atunci cum rămâne cu cei care citesc?! Eu am citit Harry Potter la o vârsta la care probabil trebuia să citesc cărţi mai serioase. Harry Potter este în definitv o poveste şi e frumos să speri că binele învinge răul, cred că asta e benefic la orice vârsta. Spunea unul din vorbitorii de la conferinţă că una din regulile casei e ca fiica lui să citească la fel de mult timp cât a petrecut în faţa tabletei. Nu cred că poţi obliga un copil să facă asta şi pentru ei sigur viitorul va arăta altfel. Dar pentru noi, cei născuţi în anii ’70-’80, refugiul cred că vor rămâne cărţile, şi conţinutul scris. Ştiu că spun asta pentru că sper să fie aşa. Pe de altă parte sunt o mare consumatoare de filme, dar ştiu că niciodată filmul nu va reda tot ceea ce poate să facă imaginaţia. De exemplu filmul “Never let me go” bazat pe romanul cu acelaşi nume a lui Kazuo Ishiguro. Am apucat să văd filmul şi nu aş vrea să citesc cartea, pentru că e foarte bine realizat şi e atâta tristeţe acolo, că nu are rost să o treci prin filtrul propriu. Dar de cele mai multe ori, cartea îţi dă libertatea să speri, să creezi în mintea ta un alt sfârşit, o alternativă, pe când finalul filmului este implacabil. Şi pentru că suntem oameni, tot visăm la a doua şansă, la izbăvirea personajului negativ.

Şi se ştie că orice film bun are în spate un scenariu bun. Şi cineva tot va trebui să scrie povestea. Tot ieri am aflat o vorbă înţeleaptă care îi aparţine lui Peter Drucker: “Culture eats strategy for breakfast”. Eu din asta înţeleg că oricât am plănui viitorul, impactul schimbărilor asupra oamenilor nu poate fi estimat de nimeni. Că acest impact depinde mult de rezistenţa noastră la schimbare, la nou, oricât de deschişi am vrea să ne considerăm.

Zic să nu ne panicăm încă! Am auzit că mâine vedem şi soarele! 😉

dreamstime.com