Editez o postare mai veche pentru că mi-a venit pofta să scriu după episodul din And Just Like That… pe care mi-l acord sâmbătă dimineață. Ciorna era despre o artistă de la noi care era subiectul unui scandal când nu avea fb ce să macine, adică un artist modest care știe că nu a ajuns neapărat acolo din întâmplare. Ai muncit, ai urcat pe un site pe care sperai că cineva o să te audă, să te vadă, să citească și wild hope… să dea și bani. Ca orice alt lucru din viața omului, chiar dacă ai luat toate măsurile ca cei cu care posibil ai rezona să te găsească, faci și o cruce mare însoțită de un Doamne-ajută! Mă uit la serial, acum am Macanache pe repeat cu Îți arăt că pot și nu mi se pare deloc că e tras de păr să simți că totul s-a schimbat și noi femeile să simțim să purtăm o luptă invizibilă (sau dimpotrivă) cu vârsta. Nu mi se pare deloc exagerat să o văd pe Carrie făcând de toate, chiar lucruri cu care nu de acord, în încercarea de a ține pasul cu vremurile și cu speranța că oamenii o să mai citească… posibil să citească despre suferință pusă cu meșteșug în cuvinte. Pe bune, cine mai folosește meșteșugit?!

Odată cu serialul ăsta s-a marcat probabil sfârșitul unei ere, una a acceptării de sine pentru noi cele care am urmărit și acum 20 de ani: o Charlotte chinuită de diete la menopauză, dar care și-a păstrat aceeași disperare de control a imaginii personale și profesionale, o Miranda care se scuză că a ajuns la o vârstă la care e suficient de curoajoasă să o ia de la capăt și o Carrie… o Carrie care se gândește că e posibil să fi pus mai presus de orice pe Big. Bine, o avem și pe Seema, o femeie pe care sigur o regăsim în anturajul propriu, cea care nu vrea cu tine când simte că te-ai ridicat la un nivel la care ea și-a impus să nu aspire: are nevoie de timp, de spațiu și e prea bătrână să se mai schimbe de dragul cuiva. Am citit în newsletter de la domnul Kapra că trăim niște vremuri în care citez: “Cultura învățării continue favorizează dezvoltarea de soft skills, cum sunt gândirea critică, inteligența emoțională și adaptabilitatea – atribute pe care mașinile nu le pot reproduce, asigurând astfel relevanța profesioniștilor într-un viitor automatizat.” Tot săptămâna asta am primit impresie la cald de la o cititoare, autor la rândul ei, și am decis să mai las deoparte un material în care am investit bucăți de suflet și exact așa a ieșit. Zice feedback-ul: “…deci o carte per ansamblu citită cu plăcere, care îți lasă un gust puțin amar că cea care e curva cu adevărat nu e Iunia, care e mereu nemulțumită de sine se autoflagelează, ci viața care încurcă lucrurile lăsându-ne pe noi să le descâlcim atât cât știm și cât putem.”

E ok, probabil că nu a venit momentul, am făcut tot ce ținea de mine și acum contemplu propria măreție ta în solitudine, mi-am arătat că pot. Oricum nu putem influența evoluția viitoare decât cu acceptare și așteptări pozitive. De exemplu, îmi imaginez că Joseph Gordon Levitt o să citească by chance cartea mea de pe Amazon și o să decidă să o facă film. Până atunci o aduc la cea mai bună formă, poate îmi comand câteva hard copies doar să le simt în mâinile mele, simțind mereu ca-n filmul preferat: Don’t show it around much, it needs a bit of editing. Așa e și cu cărțile, muzica, să fii conștient că se poate mai bine, dar între timp poți visa măreț – oricum visatul e gratis. Între timp, pentru cine a ajuns aici, cumpărați-mi cărțile că nu întâmplător sunt la librării din București și din țară! Nu-i așa, Siono?!

Mă gândeam la Carrie și la întrebarea ei din episodul de azi, dacă nu cumva a greșit cu Big… mi-a venit în minte că am citit undeca că moartea e sfârșitul doar dacă presupunem (ca niște egocentrici ce suntem) că povestea e despre noi. Poate că era menit să-l facă pe Big să se simtă că e cel mai iubit atât cât a fost în viață, iar asta sigur era menit să se întâmple exact așa, cu alegerile pe care fiecare le face cu informațiile de care dispune la momentul respectiv . Mi-am luat tricou de dormit motivațional, sper că se vede. Ah, Sheldon e în colaj foto acolo tot pe post de motivațional, pentru partea aia legată de învățarea continuă.