Despre strămoși de bine

Am făcut o pauză cam lungă, dar e de bine. Prea rar mai fac asta și nu e ca și cum nu-mi doresc, dar nu se nimerește. Pentru cineva ca mine, care se recomandă cu apelative nu tocmai flatante din categoria să-i zicem anti-socială – am uitat să fiu cu mine. Am uitat să-mi las…

Nesupunere

Aproape mă întristasem dincolo de limita mea de melancolie naturală, pentru că nu am mai văzut un film bun de prea mult timp. Am văzut azi Disobidience și mi s-a părut cel puțin incredibil, așa cum e de obicei un film pe care pare că-l descoperi prea târziu, din întâmplare. Cred că cei cu care…

Ceva bun

Ăsta e motto-ul copilăriei și adolescenței mele. Acel ceva bun nedefinit care implica un desert neapărat, dar acum îmi dau seama că trebuia să exprime o stare sufletească. Ceva-ul ăsta e uneori și o cafea cu sirop de la Starbucks alături de o prietenă sau o seară oarecare de miercuri când ai mâinile reci și…

Fiți profesioniști, ce draq!

Am văzut chestia asta într-un film (unde altundeva?!) că un personaj afirma că el este întotdeauna de partea sa. Nu a dreptății, ci a propriei dreptăți. Eu simt uneori că oricum m-aș așeza, sunt cumva anapoda. Am primit recent un îndemn serios să fiu mai nesimțită. Chiar cred că sunt nesimțitoare uneori, dar numai în…