Conferința mea de suflet nu mai e Food Bloggers, cumva de așteptat, dar nu mai puțin dureros. Anul ăsta nu m-am mai grăbit să merg la conferințe la care nu trebuia neapărat să merg și căutând prin ciornele blogului, am dat peste o întrebare dinainte de 2020 în care cineva se întreba într-un comentariu care e treaba cu conferințele. Azi scriu în calitate de scriitor și redactor la o revistă online de Horeca, mâine voi scrie în cealaltă calitate, așa că din perspectiva de azi spun că după anul respectiv merg la conferințe pentru că pot și pentru că vreau. Sigur că aceeași înțelepciune o putem aduna și din alte surse, dar de ce am face-o dacă putem să ne vedem cu oameni, să-i îmbrățișăm și să-i întrebăm live ce mai fac. Dacă înainte se înțelea că mergeam pentru pișcot și deseori blogger era asociat cu pișcotar, poza de anul ăsta o să înlăture orice dubiu – am primit 4 pungi de la susținătorii evenimentului. Și pentru că JW Marriott este gazda tradițională am avut grijă să iau și două pâini la plecare – nu testasem încă brutăria lor. 😛 #sorrynotsorry

Pentru că anul ăsta conferințele de la job m-au obligat să stau în sală și să sorb cuvintele invitaților, la Food Content Creators mi-am permis să interacționez cu puține din vechile cunoștințe prezente la evenimente. Am stat afară din sală și ne-am adus la zi cu ce face fiecare, am gustat din numeroasele preparate gătite live sau din partea hotelului. Am făcut chiar și o poză la o calitate îndoielnică a unui mesaj afișat la masa de deserturi – Cooking is love made vizible. Aș adăuga că este chiar made edible, mai ales dacă e gătită cu aceeași dragoste. Am scris eu de multe ori despre cum am mers la preselecții la Masterchef și undeva în colaj e poza cu dish-ul pe care l-am preparat pentru ocazie. E simplu să te uiți în urmă și să spui că nu a fost să fie, dar pe moment m-am ofticat. Vorbind cu un fost concurent, am aflat că nu aveam de ce, e ca orice lucru din viață care nu-și găsea corespondentul în tine. Adică frecvența pe care emiteai că vrei să fii bucătar nu avea cu ce să se întâlnească în realitate pentru că te mințeai singur. E dificil să accepți, mai ales când ești mai tânăr și mai credul, că drumul tău e unul de la care poți devia doar puțin. Altceva voiam să spun, erau la conferință oameni care au participat la acea primă ediție a emisiunii-concurs, acum reprezentanți ai unor branduri cunoscute sau pe scenă ca vorbitori. E un motiv pentru care ei erau acolo și e foarte bine așa, aș zice că universul a aranjat lucrurile aproape de perfecțiune, dar sunt fire cârcotașă. Așa că pe lângă revederea cu oameni dragi, conferințele astea sunt și prilej de confirmare că ești acolo unde trebuie. Pentru mine e mereu drăguț să descopăr oameni care habar nu au că eu scriu, că în sufletul meu sunt totuși blogger de food în continuare.

Reflectând la ultimul interviu, aproape îmi vine să mă amuz singură că potențialul angajator nu a vrut să deschisă discuția despre parcursul meu profesional. D-aia zic că poate a fi bucătar sau cofetar erau niște iluzii, pentru că nu aș fi îndeplinit cu aceeași mândrie acel rol așa-zis visat. Mi-a trecut prin cap că poate mi-e rușine și cu CV-ul meu care conține un an de marketing smth. la Calif. Poate că toate glumele despre shaorma cu de toate m-au afectat, deși la Calif se făcea Dil Kebab și era chiar bun. Pentru că toți avem referință și inspirație o mamaie, o să declar începând de acum că experiența mea profesională e ca o ciorbă: are multe ingrediente, unele de sezon, altele de prin sticle de la mama, dar sigur toate își au rolul în a crea o zeamă care este the ultimate comfort food. În acest spirit, am încropit azi rapid o ciorbă de salată și imediat ce postez asta, o să-mi pun o porție. E cu orez, cu ou bătut, doar un pic de afumătură și acrită cu borș din pișcotul de la conferință. 🙂

Vă las și un colaj cu momente frumoase din interacțiunea mea cu mâncarea, pozând la conferințe sau în haine primite la conferințe – dacă e ceva ce nu-mi place e să se risipească lucruri. Mi-a plăcut că am surprins și ce a zis Chef Hădean apropo de toată agitația cu oaspeții nemulțumiți: Cum ar fi, ca schimbare de la abordarea de nemulțumire constantă față de tot ce ne oferă țărișoara noastră, cum ar fi să ne străduim să devenim oaspeți mai buni pentru această industrie?! 😉 Puteți să-l urmăriți și pe Magri Alberto pe orice rețea, am auzit că face senzație și pe tik tok, băiatul ăla se poartă cu deserturile de parcă ar face dragoste cu ele. Nu recomand nivelul ăla de pasiune, dar poate fi inspirațional. Eu voi continua să creez conținut în oale și tigăi, mă găsiți pe blog și pe rețeaua de oameni bătrâni. :)))