Mă tentează iar niște titluri în engleză, am vrut să scriu încă de la ziuamea, apoi s-a întâmplat viața de zi cu zi. Suntem peste măsură de ocupați și totul este important și imperativ. Anyway, printre urările de ziua mea, s-a strecurat cineva care mi-a urat mai multă veselie (îmi cer scuze dacă nu am reținut exact, sigur nu era fericire și sigur era ceva ce-și dorea să vadă la mine). Era o vreme în care prea mult râs era un semn al lipsei grijilor – tu unde trăiești?; la fel cum disponibilitatea se traduce prin prea mult timp liber – cine te crezi?!; sau un hobby este probabil lipsa unor preocupări reale – bine că ești tu mai bună decât noi!. Cred că alea reale sunt cele aducătoare de ceva palpabil, aka money, cashcaval. De obicei, când mi se urează ceva atât de outrageous, instinctul este să râd, forțat de cele mai multe ori, sau să spun ceva politicos. Este metoda mea de apărare când aflu că am fost măsurată și găsită din nou neconformă.

Tot în urmă cu ceva timp, am citit la cineva pe care-l urmăresc cu drag, că și-ar dori să vadă mai multe femei ceva-ceva cu femininate cultivată. Și mie mi-ar plăcea multe lucruri, dar când le scriu pe aici, nu înseamnă că e datoria cuiva să pună în scenă aceste fantezii. Mi-ar plăcea să fie o lume în care femeile se susțin unele pe altele și să fie atât de sigure pe ele încât hainele să fie irelevante pentru feminitatea emanată. Mi-ar plăcea să se înțeleagă de către partenerul de viață că nu avem pretenția să întruchipeze fantezia cu Făt Frumos dacă nu ni se cere explicit să fim Ileana Cosânzeana și Sabrina cu skill-uri de învârtit tigaia ca soacrele noastre. E ok să vrem lucruri, e ok să vorbim cu ceilalți despre ele, ceea ce nu e deloc ok este să ai așteptări ca celălalt să acționeze ghidat de ce-i zici tu acolo. Pentru că dacă ne reîntoarcem la alte teorii, rezultă că avem acest dor, acest longing care poate fi tradus și sete, de… de… ghiciți ce?! SĂ FIM ACCEPTAȚI PENTRU CEEA CE SUNTEM, FFS!!! Nu e nimeni absurd, special am ales să asociez cu sete, pentru că nu se stinge cu ce facem noi adulți care bâjbâie în lume, ci trebuia să ni se întâmple atunci când eram copii. Adică să fim iubiți necondiționat în niște condiții și etape ale vieții pentru care nu se mai face reconstituire din simplul motiv că a trecut.

Fiind într-o perpetuă căutare a jobului perfect pentru mine, m-am trezit azi citind la job descriptions că nu sunt deloc în locul în care să mă întâlnesc cu o exciting, unique, opportunity of a lifetime. Sunt foarte pregătită să fiu un profesionist desăvârșit, un subaltern care contribuie și un coleg care nu are tendințe de a sabota nici compania, nici oamenii din ea. Dar revenind la urarea de ziua mea, chiar am simțit că era ca secțiunea din descrierea jobului intitulată Desired Qualities and Skills: excellent, strong, proven, relevant, fluent… Doamne ajută, maică! dacă m-aș simți așa, posibil că mi-aș da jobul pe loc. 🙂

Au fost două chestii care au declanșat postarea de azi, una este citatul de mai jos al lui Mel Robbins, paradoxal autoarea de motivaționale căreia i se atribuie The 5 Second Rule:

“Sit with it.

Instead of drinking it away, smoking it away, sleeping it away, eating it away, f*cking it away, or running from it… Sit with it. Healing happens by feeling.”

Pentru cine se supără pe toate englezismele, o să rezum la ceea ce zicea mamaie Stai, fa, la un loc! Glumesc, asta însemna să stai cuminte, dar de dragul postării putem considera că înseamnă să stai pe loc, nu face altceva care poate să te distragă din locul în care ești. Orice care poate să-ți mute atenția pe altceva decât ceea ce simți, ca să-ți dai voie să simți plenar unde te afli. Ești veselă, good! Ești tristuță? Tot aia, simteți sentimentele și nu te scuza pentru ele. Inspirația a venit și de la postarea asta care explică (culmea!) cu mai multe cuvinte decât mine de ce e bine să șezi blând și să analizezi unde te afli dacă vrei să-ți faci alte trasee, gen unde vrei să ajungi. Așa că da, rămân o persoană pe alocuri dezagreabilă prin încăpățânarea de a nu fi veseloasă când nu simt. Vă las și o poză de la Villa Vinea, m-am îndrăgostit iremediabil de locul ăla și mi-aș dori să revin să mai stau acolo cu sentimentele mele.