E o perioadă foarte aglomerată profesional vorbind, eu m-am găsit acum o săptămână să merg într-un press trip în Deltă, la Tulcea mai exact. Justific faptul că sunt ocupată și d-aia nu am scris, plus că nu-mi plac postările în timp real pentru că mi se pare că mă împiedică să fiu prezentă în moment. Așa că o să fac acum un rezumat, un gen de postare cum nu am mai făcut de ceva vreme, credeam că nu se mai poartă. 🙂

Așadar, am fost într-un info trip cu oameni care pot trece mai ușor decât mine drept jurnaliști, nu dezbatem asta – a fost o deplasare sprijinită de mulți oameni, companii și instituții, dar începem cu OMD Tulcea prin proiectul si aplicatia mobila “Tu si Tulcea”. Pentru cine nu știe OMD-urile sunt Organizaţiile de Managementul Destinaţiei, o formulă modernă de promovare a destinaţiilor din România. Finanţarea lor este asigurată prin taxa turistică colectată de către unităţile de cazare şi virată primăriilor din zona în care îşi desfăşoară activitatea. Aceasta nu va fi o postare despre ritmul în care se fac lucrurile în țara noastră, ci despre felul în care ne putem arăta recunoștința pentru oameni care nu s-au lăsat cuprinși de cinism, care insistă să facă lucrurile într-un fel în care poate fi asimilat de turistul obișnuit. Turist d-ăsta sunt și eu, am mai fost în Deltă, despre Tulcea nu știam nimic și mi-am dat voie să privesc totul așa cum ar trebui să ne uităm la tot ce găsim prin frumoasa țărișoară – cu fascinația că avem ce privi.

Așadar ne-am pornit la drum cu un microbuz de la compania Augustina, fac curse regulate București-Tulcea, deci eliminăm din start inconvenientul transportului. Noi însă ne-am abătut de la traseu către Crama Domeniul Bogdan certificată bio încă din 2017. Și aici mai fusesem, dar parcă mi-era dor să degust natura într-un pahar cu vin lângă platouri cu gustări autentice, nefiind o fină cunoscătoare decât a celor din urmă. 🙂 Am ajuns și la Tulcea pe după-amiază, ne-am cazat exact pe faleză la Hotel Esplanada, mai jos e o poză surprinsă la o scurtă plimbare înainte de cină.

Despre Gala Dinner de la restaurantul La Liman nu am decât cuvinte de laudă, poze nu am, dar sigur găsiți pe #vinurisibucatedobrogene pe rețelele de socializare; chef Ileana Braniște a avut grijă să ne plimbe pe toate aleile, a fost și cu flashback și flashforward în gastronomia românească actuală. A doua zi ne-am trezit devreme ca să facem un tur pietonal de înviorare, am avut un ghid super simpatic care ne-a prezentat toate atracțiile orașului, luați-vă măcar o zi pentru o experiență similară dacă ajungeți în zonă. Se pare că numărul vaselor de croazieră a scăzut de la aproximativ 400 în 2019 la doar 3 în 2024. E foarte trist dacă ne gândim la potențial, e frustrant dacă ne gândim la contextul global care nu are neapărat legătură cu noi și e dramatic de-a dreptul pentru cei care-și câștigă existența din turism.

Anyway, am participat și la dezbaterile de la Festivalul Vinuri și Bucate Dobrogene găzduit de restaurantul La Liman, ne-am mai încântat simțurile cu Șuberek, plăcintă cu dovleac, evident Dobrogeană pe care eu am ales să le sting cu spumant de Băbească. Cina la Ivan Pescar a avut la rândul ei niște surprize culinare precum știucă umplută sau șuba – salata care seamănă cu salata boeuf doar că e cu pește afumat și sfeclă și e de inspirație din țări unde frigul e mai pătrunzător decât ne aducem noi aminte (asta pentru cine nu știe ce era aia o șubă).

Ultima zi a fost și cea mai antrenantă, ne-am “bucurat” de o plimbare cât se poate de autentică pe canale până la Mila 23 acolo unde în curtea casei părintești a lui Ivan Patzaichin a fost amenajat un muzeu sub forma unui turn de 18 metri. E cu adevărat impresionant, dar pentru a-l vizita a trebuit să ne încălzim cu un ceai de izmă cu felii de gutui (fie, și cu un shot de horincă :P). Doamna care ne-a pregătit ceaiul gătește la primul Punct Gastronomic Local din România, citind despre asta tot lui Ivan trebuie să-i mulțumim pentru acest demers atât de necesar. Mi-am mai dat voie încă o dată să mă comport ca un turist și să mă pozez cu un acordeon folosit la lecțiile cu copiii din Mila 23 la Centru de Inovare Comunitară. Am mâncat la pensiunea Alexandru și Alexandra, înainte de a ne îmbarca la propriu pentru drumul spre casă.

Ce vreau să spun cu o postare atât de precisă în descriere locurilor și oamenilor: faceți propriul festival cu Vinuri și Bucate Dobrogene – mergeți la Ivan Pescar că avem și-n capitală, stropiți mesele de crap prăjit în crustă de mălai cu vinuri de la Domeniul Bogdan sau Caii de la Letea. Dați-vă voie să fiți turiști în propria țară, priviți totul cu curiozitatea ingenuă a unui turist american, lăcrimați la amintirea unui borș de pește simplu, cu mult leuștean, faceți poze cu ochii minții și scăldați-vă în amintiri olfactive ale unor vremuri care sunt. Beți în cinstea noastră care suntem aici să le notăm ca să fie inspirație pentru cei care nu sunt atât de norocoși să fie răsfățați cu un weekend plin de aventură. Ca să pui la cale o astfel de deplasare, să te asiguri că nimănui nu-i lipsește nimic și că frigul nu e un motiv suficient ca să nu Descoperi Delta Dunării în toată splendoare toamnei, e nevoie de multă, multă muncă. 😉 Și pe final o poză cu mine mai îmbrăcată decât dacă m-aș duce în Alpi, cocoțată în Muzeul turn și un banc:

Bancul zice așa:

– Auzi, fa, ce-ai pus pe peștele ăla de a ieșit așa bun?

– Ete capacu’ ăla albastru!