Nepopular, știu și nici măcar nu o să fie despre asta… M-am gândit să mă alătur și eu valului de postări în care explicăm care e treaba cu votul din 18 mai. Se întâmplă multe lucruri care ne asaltează emoțional, ca să nu zic nervos, simțim mai mult ca oricând să ne agățăm de tot ce am obținut până acum – nu bani, ci tot felul de libertăți, în special de exprimare. Ca o persoană care are ceva din spectru :))), nu pot decât să apreciez pozitiv tot ceea ce m-a ajutat din trăsăturile alea să ajung… cineva. Pare că nu sunt neapărat ajunsă pentru the untrained eye, dar știu sigur că sunt bine.

La începutul săptămânii am mers la o piesă de teatru care m-a mișcat până la lacrimi din perspectiva jocului tinerilor actori, dar și a multitudinii de talente etalate: dans, cântec, poate și un strop de improvizație când era nevoie. Am ieșit de acolo alături de prietena care mă invitase și ne-am făcut loc printre oamenii care așteptau următorul spectacol, chiar mă întrebam cine merge într-o luni la 5 la teatru – sala a fost plină. Primul gând al amândurora a fost că astfel de spectacole care ating teme sensibile și actuale, vor putea fi interzise – e mai dramatic decât piesa Cine l-a ucis pe tata, dar nu imposibil într-un scenariu viitor. Mi-a adus aminte un pic de bullying-ul de acum 25-30 ani, pe care eu nu l-am înțeles niciodată și de care, copil fiind, am învățat să mă feresc de la primele semne.

Nu mi-a fost niciodată frică de examene, nici măcar atunci când știam că vor înclina în favoarea unor candidați, până și la bacul din 2000 circulau zvonuri despre cât costă. Mi-a fost însă mereu frică de oameni care râd prostește când ți se întâmplă ceva: să te împiedici, să ți se închidă ușa de la troleu peste picior că ai avut grijă să coboare copilul în siguranță, să râzi zgomotos și aparent ciudat, să ai răspunsuri la orice – freak!, să ai degetele de la picioare nu știu cum, să ai nasul prea mare, să fii prea conștiincioasă, prea enervant de corectă… ați înțeles ideea. De asta mi-a fost frică și nu aș vrea ca oamenii care mi-au făcut lucrurile alea să fie asociați cu mine vreodată. Creștinește cică e bine să întoarcem celălalt obraz, să fim mai toleranți și mai nou să încercăm să-i înțelegem acolo unde logica dă rateuri. Acum avem instrumentele astea de răfuială online și abia aștept să văd un share d-ăla cu: sunt medic și vă rog să nu mai faceți paradă cu (neuro)diversitatea că omul ăla va fi Șeful Statului Major. Doar că nu va fi niciun conflict, va fi inițial un snooze pentru acești oameni, ca să le dăm prezumția de nebunie temporară.

Îmi explic acum de ce în ciuda fricii permanente de conflict, tot săream în apărarea celor vulnerabili, celor care făceau treburi mai puțin intelectuale, dar erau drăguți cu oricine le arăta un semn de bunăvoință sau un zâmbet. Mereu mi-e teamă ca prin scrierile astea întortocheate în care vreau să comprim informații, să nu par elitistă, să nu reiasă că mă dau deșteaptă știind sigur că sunt. Nimic de tristă amintire nu a ajuns încă în negura vremurilor, scrisul este forma prin care eu și alții ne asigurăm că nimic nu se uită, chiar dacă pe alocuri se mai vindecă. Nimic nu e atît de îndepărtat încât să nu știu că acum 60 ani de ani bunicii noștri se întrebau retoric cu ce să mai hrănească pe ultimul venit în familie: Ce-o să-i dăm să mănânce? Coceni?! În ciuda faptului că a trebuit să facem alegeri mult mai dificile, alegerea președintelui va fi firească, pentru prima oară fără dubiu. Nu fac politică, dar respect legile țării. Nu mi-au plăcut nicicând scurtăturile și nici calea ușoară, sunt adepta evoluției și a învățării continue. Acum câțiva ani, m-am retras dintr-un rol pentru că cineva plimba o vorbă pe care nu putea să mi-o spună în față: Ce știe Irina, mai ales că e și grasă?! Nu știe Irina d-astea, am puțini prieteni buni, dar cu ei mă știu de o jumătate de viață.

Mi-e frică de persoane al căror ultim argument e scuipatul, mi-e frică de copiii lor pentru că pare că am crescut un patriot. 🙂 Las și un link către o analiză care mi-a plăcut și două poze cu o prietenă care mi-a amintit azi că toate experiențele trecute ne-au ajutat să scoatem la iveală tot ce avem mai bun: mai ales creativitate și empatie. Un fir de speranță că poate vom ieși bine și din asta.