Am tot amânat să scriu pe motiv că sunt ocupată și nici n-am timp, cum ar fi sunt în trending. Am vrut să scriu despre efemeritate, m-am întristat să aflu despre domnul Kapra, am și eu câteva amintiri pe care o să le prețuiesc. Sigur va rămâne menționat și aici pe blog: Am citit în newsletter de la domnul Kapra că trăim niște vremuri în care citez: “Cultura învățării continue favorizează dezvoltarea de soft skills, cum sunt gândirea critică, inteligența emoțională și adaptabilitatea – atribute pe care mașinile nu le pot reproduce, asigurând astfel relevanța profesioniștilor într-un viitor automatizat.” Dar era prea trist, parcă nu vreau să onorez amintirea unui vizionar, a unui om care a avut mereu capacitatea de a se reinventa, punând chestii deprimante pe rețeaua preferată.

Așa că m-am gândit să scriu despre speranța, despre o promisiune-testament să ne purtăm ca și cum am vrea ca oamenii să rememoreze blândețea noastră, nu polemicile iscate și câștigate în online. Pentru că mereu am fost o late bloomer, m-am apucat de adunat într-un newsletter pe substack știri din Horeca, să le zicem pozitive. Cercetând pe subiectul zilelor de dragoste care urmează, am descoperit că pe 13 februarie ar trebui să se sărbătorească fetele (gals – Galentine’s). Pentru că momentan pe fundal de activități gospodărești vizionez Younger, m-am plimbat un pic pe aleea amintirilor, pe ieșiri cu prietenele, pe momente de care cu greu pot să mă agăț când sunai fără motiv, doar flecăreală, cent în weekend, ancient history. Pentru cine nu știe, Younger e un serial în care o tipă și-a pus viața pe hold să crească copilul și se trezește la 40 de ani că trebuie să divorțeze de un soț infidel și imatur și să-și ia un job. Sună a clișeu, pe măsură ce scriu, îmi dau seama că imediat ar sări cineva să comenteze că nu a obligat-o nimeni, că i-a convenit să o țină soțul acasă și ce le mai trece oamenilor prin cap, nimic bun, nimic empatic. Ideea filmului e că ea își șterge identitatea de până atunci și-și schimbă documentele ca să pară de 26 de ani și angajabilă.

Cu ocazia serialului mi-am adus aminte de niște reprezentante gen Z cu care am interacționat la diverse evenimente lucrative, fiind ținta multora din glumițele lor… gen… era o vreme când nu știam ce e o memă. Bine, probabil că nici acum nu știu. 🙂 Nimeni nu admiră ușurința cu care ieși în lume cu dorința să ții pasul cu tehnologia, cu vremurile, chiar și cu trendurile. Tonul generației care zice-se că e mai bună decât noi, e mereu ușor agresiv și superior. Nu e apreciată nici dorința de învățare specifică generației 40+ din care fac parte, pentru că se presupune că noi am acționat după un scenariu greșit, nu după singurul care era la îndemână. Ce făceam eu la 26-27 de ani: eram deja măritată de doi ani cu iubitul alături de care rămăsesem la 16 ani, luam niște contraceptive care îmi dăduseră tot corpul peste cap, eram umflățică de la excesul de hormoni, mergeam în vacanțe cu 500 de euro, părea că nu o să obosesc niciodată și apoi am pierdut-o pe mamaie. Nu pierderile te transformă, suntem o generație care s-a născut matură, nu știam nimic despre relații și nici nu aveam unde să citim, ne jucam de-a adulții din adolescență. O mare parte din noi am obosit de joaca asta, am vrea să ne luăm jucăriile înapoi și să ne retrăim anii în care nu știam ce știm acum. Nu se mai poate decât într-un mod care arată tâmpițel și nefiresc. Așa e și cu eroina serialului, odată ce știi vârsta reală, parcă te uiți strâmb că și-a făcut codițe, sau că poartă o bluză sport la fustă și cizme.

Revenind la sărbătoarea de mâine, cea în care ar trebui să ieși cu prietenele, să-ți oferi o zi de răsfăț în compania lor, devine un plan sortit eșecului de la început. Pare ceva ce ar face tipa asta din Younger, în viața ei semi-fake în care copiii sunt la colegiu și te vezi cu ei o dată la trei luni. Prietenele mele lucrează în general până la 6, teoretic aș avea liber, dar nici eu n-aș putea să ies din cauza taskurilor restante. Plus că dacă nu ești în centru deja, cu greu te-ai urni din cartierul Militari să cauți un local super trendy la care se presupune că ai făcut rezervare. Tot curentul ăsta cu Galentine’s zice că poate fi însă și asta (nu mai știu de unde am extras): The 2026 trends suggest that social media is significantly impacting how traditions are shared. Couples are increasingly sharing smaller, personal moments online, while solo traditions are gaining traction. Traditional treats and decor are appearing in new ways as romance blends with themes of friendship and family connection. The trends also show a rise in creative at-home plans for romance, Galentine’s Day and family gatherings. Deci, cred că 13 februarie mă va găsi în acest context, îngrijind un adolescent răcit și torturat de ideea că a pierdut cine știe ce la școală, știind că pe 14 ne reunim să-l sărbătorim pe tata și aproximativ 28 de ani de când aniversez iubirea cu același om.

Cred că e foarte obositor să te prefaci că ești altcineva, fie în online sau în viața reală, iar prietenele mele sper că știu și prețuiesc la fel de mult ca mine odihna. Și serialele ușoare, cafeaua bună, dulciurile consumate în exces atunci când reușim să ne vedem și mai ales faptul că suntem acolo unde spunem că suntem, când putem desigur. Mâine probabil că nu. Las și link către substack, acolo am niște recomandări mult mai bune și deloc bătrânești. 😛 Poza e de acum fix 8 ani.