A zis Dănuța să terminăm cu Valentine’s, că deja la 18 ani trebuie să ne operăm dacă încă avem ieșiri în decor cu Vrei să fii Valentina mea?, mai ales că pe mine mă cheamă Irina. 😛 Am intuit că nu era despre relații care au depășit 18+, oricum era accidental că mă uitam la ea și am presupus că nu mi se adresa. Trebuie să scriu și în set-up-ul din noua casă nu mai sunt cu biroul în spatele canapelei, într-un loc strategic din care vedeam toată sufrageria; acum mă vede el când mă pun la scris și probabil încă are emoții pentru ce poate să iasă din felul în care degetele mele se plimbă pe tastatură și cum mă uit în ecran ca o psihopată. Aș prefera să cred că acum, la ceas aniversar, nu gândește despre mine decât lucruri frumoase. Mi-am pus mix-ul meu cu mult Coez, casca pe dreapta că doar aia funcționează, urmează să scriu despre cum se simt nici mai mult nici mai puțin decât 27 de ani de relație și curând 20 de căsnicie: Per quando mi amerai/ Forse non era vero… Per quando m’odierai. (Pentru când mă vei iubi/ Poate că nici nu era adevărat… Pentru când mă vei urî.)

Zice în filmul Crazy, Stupid, Love că a iubit-o pe soție și atunci când o ura, că doar oamenii căsătoriți pot să înțeleagă asta. De fapt, pot să înțeleagă doar oamenii care au păstrat din alte vremuri principiul că lucrurile stricate nu se aruncă, încerci să le dregi. Le dregi, ca noi nu o să mai fie niciodată și e ok, practic nici componentele nu mai sunt aceleași. Nu poți să explici nimănui de ce acestui om i-ai dat mai multe șanse, de ce ai crezut în el când nici el nu mai credea, poate că un psiholog i-ar zice co-dependență. Am scris de aproximativ 10 ori despre Valentine, cam în fiecare an de când am blogul, am scris și la aniversarea cununiei și a nunții, m-am străduit să scriu neutru, să nu se sperie cineva de monstrul ăsta cu șapte capete care este nevasta… ahhh, pardon, căsătoria. Dar poate azi o să scriu adevărul… #not

La o deplasare cu serviciul, se tot făceau glumițe pe seama mea cum că nu ar trebui să afirm așa lejer că am vrut totul: nuntă, copil, gospodărie, că cică ar fi la fel de rușinos cum e că am trecut în CV că am lucrat la compania națională. Dar eu chiar le-am vrut pe toate, posibil nu cu aceeași intensitate pe parcursul celor 27 de ani, dar unele încă îmi fac plăcere și au legătură cu imaginea din capul meu despre ce trebuie să fie soție. Adevărul este că nu ai cum să treci prin asta fără frustrări și sunt convinsă că nici lui nu i-a fost ușor cu o femeie al cărei alint în copilărie era Mimoza. Nu e vorba că am ajuns aici fără cicatrici pe suflet, ci că am ajuns. Nu a fost un sprint, a fost o cursă cu obstacole din care fiecare și-a luat lecții cât pentru… ei, bine, pentru cealaltă jumătate de viață, una mai tihnită sperăm. Nu suntem exaltați, ne-am aruncat doar în căsnicie fiind foarte tineri și un pic optimiști. Mie nu-mi place să copiez ce fac alții, d-aia mi-a fost ușor să compar relația noastră doar cu noi, cu felul în care am evoluat. Am fost invidioasă pe aspecte din alte căsnicii, uneori justificat. Sunt sigură că și el are modele de femei care vorbesc mai puțin, care nu analizează totul, care… ce știu eu…

Ne-ar fi prins bine niște terapie de cuplu în momente pe care nu le-am gestionat decât din poziții de copii răniți care s-au căsătorit prea devreme. Ne-ar fi ajutat să știm atunci tot ce știm acum, dar mai-nainte sigur e mai bine decât înapoi. Am păstrat mereu o doză de mister în relație, ne-am făcut ritualuri, gustul de acasă, mirosul de acasă, glumele interne aferente, am dezbătut probleme din seriale de parcă ar fi fost ale noastre și ne-am “luptat” cât de cât corect atunci când ne durea rău. Ne-am gândit mereu de două ori înainte să scoatem pe gură și oricât de prezenți au fost părinții în relația noastră, nu i-am folosit ca muniție. E mult, e puțin?! E iubire ca-n povești? Sunt povești și povești, eu prefer să cred că a noastră este despre înfruntat umbra și crescut un Făt-Frumos cu nasu’ mare ca mă-sa. ❤

Mi s-ar părea o ipocrizie să facem o reînnoire a jurămintelor la 20 de ani de relație, nu pentru că nu avem cu ce, sigur iubirea de acum se apropie de forma ideală, ci pentru că nu cred că e bine să promiți nimănui nimic. Știu că am promis, am și scris, chiar dacă nu se obișnuiește la noi ca la americani, dar vorbele sunt doar atât și noi am fost foarte atenți să nu facem niciodată ceva la care sigur nu ai cum să dai Ctrl+Z. De uitat nimeni nu uită, aia cu iertatul e ca să ne simțim mai bine legat de propria persoană. Aș face o altă nuntă doar pentru ocazia de țol festiv și pentru că presimt că ne-am distra mult mai bine.

Știu că mi-a plăcut mult filmul ăla cu Bruce Willis și Michelle Pfeiffer, sigur l-am văzut la cinema că era 1999, The Story of Us. E un film în care Bruce Willis salvează lumea lui, deși ce urmează e replica ei:  There’s a history here, and histories don’t happen overnight. In Mesopotamia or Ancient Troy there are cities built on top of other cities, but I don’t want another city, I like this city. I know what kind of mood your in when you wake up by which eyebrow is higher, and you know I’m a little quiet in the morning and compensate accordingly, that’s a dance you perfect over time. And it’s hard, it’s much harder than I thought it would be, but there’s more good than bad and you don’t just give up! And it’s not for the sake of the children, but God they’re great kids aren’t they? And we made them, I mean think about that! And God you’re a good friend and good friends are hard to find. (Avem un trecut împreună, iar asta nu se întâmplă peste noapte. În Mesopotamia sau Troia erau orașe construite peste alte orașe, dar nu vreau un alt oraș, îmi place orașul ăsta. Știu în ce fel de dispoziție te trezești după felul în care ți se ridică o sprânceană și tu știi că sunt tăcută dimineața și umpli liniștea, iar ăsta e un ritual care se perfecționează în timp. Și e greu, e mult mai greu decât am crezut că va fi, dar există mai mult bine decât rău și nu renunți pur și simplu! Și nu este de dragul copiilor, dar Doamne, sunt niște copii minunați, nu-i așa? Și noi i-am făcut, gândește-te la asta! Și Doamne, ești un prieten bun și prietenii buni sunt greu de găsit.)