Am doar…

…34 de ani. Nu e ziua mea azi, dar e foarte aproape! 🙂

Pe jumate nu e nici sweet sixteen, nici majorat. La aniversarea celor 17 ani am primit de la iubitul meu un ursuleț de pluș. Și m-am îmbătat puțin, sau poate era fericire. Fericirea aia care te face să roșești, de parcă ți-ar ieși căldura din suflet prin obraji. Acum 17 ani nu aveam telefon mobil, deși exista un telemobil Nokia la noi în familie. Soră-mea și cu mine prindeam frecvența telemobilului la radioul din camera noastră, în timp ce tata vorbea la el în bucătărie. Era distractiv!

Acum nu concep viața fără telefon mobil, tabletă care e și pe post de e-reader. Mi-am dat seama că într-o noapte am visat tot ce trebuia să fac a doua zi, mare parte din vis consumându-se în rețele de socializare. Mă întreb ce naiba s-a întâmplat cu un coșmar adevărat, un coșmar cu gândaci, nu d-ăla în care nu-ți merge netu. Săptămâna trecută a fost o săptămână plină, una în care am făcut proiecte de tot felul și am simțit că profesional sunt unde trebuie. Vineri după ce am ațipit de câteva ori în mașina care ne duce acasă, simțeam că nu mai vreau la serviciu ever. M-am dus acasă, mi-am pus muzică, am curățat legume și am făcut o ciorbă. Deși eram moartă de oboseală, cumva mi-am regăsit ritmul interior în tocatul legumelor, în mirosul familiar de ceapă călită. Ăla e centrul meu!

Tot săptămâna trecută m-a sunat cineva de la ProTv, că dacă vreau să merg la preselecții la Masterchef. Nu prea vreau, ca să fiu sinceră! Eu sunt pe principiul: Dacă voi nu m-ați vrut prima dată, well…so be it! Astea sunt cele două mari iubiri ale mele (career wise): Social media și gătitul! Cum e viața în bucătărie: te trezești dimineață (foarte dimineață), stai în picioare toată ziua, în căldură și miros de mâncare, ai nevoie de stimulente/energizante  și probabil muncești sâmbetele. E posibil să greșești, să ai clienți nemulțumiți și să accepți că vei fi probabil mediocru toată viața. Cu social media lucrurile stau cam așa: asta cu trezitul să zicem că e opțional, e posibil să muncești în picioare (măcar nu e muncă fizică), sigur nu e program fix, bei cafele fără număr, mănânci puțin și haotic, în weekend ai putea să mergi pe la instameet-uri, excursii, totul de dragul unui hashtag. Mediocru sau nu, munca ta va fi analizată în permanență de o armată de bloggeri și alți social media smths. Which is it?!

Indiferent de alegere, un pișcot e tot un pișcot la sfârșitul zilei!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s