Se apropie ziua surorii mele, the Lioness, și de ceva vreme tot voiam să scriu ceva despre prietenia dintre femei. Se știe că eu sunt cel mai mare fan al ei, deși nu a fost tot timpul așa. Au fost momente în care am avut ciocniri, the 4 year generation gap părea să se caște între noi. Nici nu știu dacă trebuia să ne maturizăm, orice ar însemna asta, ca să ajungem să fim prietene. Cred că la mine maturizarea a început pe la 16 ani, în sensul că am devenit și mai serioasă decât eram până atunci. Totuși la nunta mea, dacă mă uit la pozele de la cununia religioasă, o văd pe soră-mea serioasă. Atât cât poți să citești într-o poză, pare că spune: Fată, ești pe cont propriu acum! Dar adevărul e că nu sunt niciodată pe cont propriu…o am și pe ea!

Am ales să scriu despre asta pentru eu cred că nimic nu se compară cu prietenia/solidaritatea feminină. Tot aud că femeile sunt duplicitare, invidioase, nu merită încredere, nu există prietenii sincere …. bla, bla, bla. Se poate să fim toate aceste lucruri, dar și multe altele. Suntem cele care ne avertizăm că ne-a rămas un fir de pătrunjel între dinți, că am plecat cu hârtia igienică lipită de tocul pantofului sau că din grabă ne-am băgat fusta în chiloți. Am scris despre prietenele mele și de ziua femeii, așa că nu are rost să reiau. Cert este că momentele de apropiere adevărată s-au întâmplat firesc, ca între surori. Când am avut inima frântă, am sunat-o pe prietena care putea fi sunată la orice oră și care a venit cu ciocolată. Când vii la birou într-o zi de iarnă, și ai impresia că totul e o singură nuanță de gri, e bine să ai o prietenă lângă tine. Când nu ai chef să auzi platitudini practice, e bine să suni o prietenă. O femeie o să-ți spună cu sinceritate să nu ieși din casă îmbrăcată într-un fel. Ți-o spune direct, fără menajamente. Take it or leave it!

Bănuiesc că mai toată lumea a aflat de isprava acestei fete, puțin probabil ca cineva să fi înțeles ceva din asta. Eu sigur nu am înțeles, așa cum nu le înțeleg nici pe femeiele care i-au aplaudat inițiativa. Da, suntem românce și simpatizăm cu țările unde femeile nu au acces la produse de igienă intimă. Dar suntem femei cu o rană adâncă de negare a feminității. Și feminitatea asta nu e ceva ce se pune în frunte/între picioare și se poartă cu mândrie. Feminitate este mersul legănat, este parfumul discret la încheietură, o bijuterie minusculă, eleganță în exprimare și timp. Timp să contempli frumusețea unui cer de vară, timp să mormăi o melodie fără să-ți pese cine te aude, timp să savurezi o cafea bună, timp să râzi cu poftă…Așa că nu înțeleg manifestul acestei atlete/cântăreață! Yes, periods make us bitchy and stuff, dar o prietenă adevărată ți-ar fi împrumutat un tampon! Degeaba pozați toate așa fericite, am pierdut mesajul pentru că ne era puțin greață. Feminitatea presupune să te porți cu demnitate într-o situație firească și mai ales extrem de repetitivă.

Suntem surori, dar nu trebuie să fim neapărat de suferință!