Din nou limba engleză m-ar fi ajutat mult să pun un titlu mai sugestiv. Broken îmi place mai mult, simbolizează și că ești stricat(ă) și rupt(ă) în bucăți. Bine, limba română zice că dacă ești stricată e de bine, dar să mergem mai departe. Recunosc că m-am simțit inspirată să scriu azi după ce am citit asta pe blogul Petronelei Rotar. Eram oricum pornită să scriu, aveam chef să pocnesc tastatura. Punem coloana sonoră din King Arthur și să-i dăm drumul.

Spre deosebire de Petronela, eu nu pot să fiu așa dură cu mine, ajung deseori să-mi plâng de milă. Dar apreciez orice interacțiune ca pe o oportunitate de a învăța. Cum discuțiile cu reprezentanții sexului tare sunt cele mai educative, o să încerc să descriu cum decurge procesul învățare folosindu-mă de defectele zodiilor, respectiv Gemeni:

• Este adevărat că sunteți vai de Mercur-ul vostru? Guilty, your honour! 
• Este adevărat că vă folosiți de talentele de comunicator ca să manipulați conversații în favoarea voastră? Da, dar… există fix 5546 de argumente pentru care facem asta și toate valide. 
• Este adevărat că sunteți incapabile să vă țineți de cuvânt? Da, cu nuanțe… 50 de nuanțe. 
• Este adevărat că folosiți mijloace de manipulare de cea mai joasă speță pentru a convinge/stârni mila? Guilty, dar asta pentru că suntem mai hidratate și excesul de apă iese pe ochi. 
• Este adevărat că exploatați aspectul fizic pentru a distrage interlocutorul? Da, dar numai dacă avem cu ce, altfel încercăm să creăm confuzie. 
• Este adevărat că flirtați fără rușine pe toate mijloacele moderne de comunicare și nu numai? Da, dar este firesc să facem asta în lipsa unor arme adecvate/legale.

V-ați cam prins care e direcția. Eu mă feresc deseori să pun etichete bărbaților, dar clar sunt capabilă să fac asta. Mă feresc să arunc epitete și să pun diagnostice implacabile. Fac asta din mai multe motive: nu cunosc interlocutorul suficient, bravez și mă pun în situația lui. Azi mă amuz puțin pe tema a ceva ce m-a făcut ieri să plâng. Pentru că uneori mi-e imposibil să procesez lucruri, am senzația că sunt retardată. Că de niște chestii din spectrul autist știam deja, dar am primit și confirmarea asta (cu disclaimer că nu vreau să minimizez suferința celor afectați pe bune). Aș zice că obidirea asta din partea bărbaților vine din curentul #metoo care bate, bate, bate… chiar și dincolo de ocean. Sau de la femeile care sadly ne reprezintă prin Guvern: motocoase, motostivuitoare, etc. Suntem în prag de Valentine Day și am certitudinea că bărbații ne urăsc. E atât de tristă constatarea că probabil o să-mi vindece și urma de credință în romantism. O să-mi iau singură pralinele alea bune de tot și o să merg la 50 shades că am auzit că o aduce la punctul culminant… culmea, un bărbat. 🙂 Asta ficțiune!

Pe final, miss Sloane:

Rodolfo Schmidt: Dildos are illegal in Texas, but Joe Public can walk into a sports store and walk out with a shotgun.

Elizabeth Sloane: That would explain the low rate of dildo-related murders in Texas.

Cică să ne bucurăm de lucruri mici în viață!

http://www.pexels.com/photo/photo-of-vintage-stationery-77