Băiețelul meu mare m-a tot rugat să scriu undeva toate rețetele pe care le-am gătit sau le gătesc pentru el. La prima vedere nu e mare lucru, doar că eu inventez mult, uneori am impresia că gătesc cu ce se găsește prin casă, ceea ce nu e deloc adevărat. Gândirea mea magic-creativă nu e deloc practică, așa că mă trezesc de multe ori că am luat un ingredient și restul nu există.

Dar m-am apucat de scris pentru el și cartea respectivă probabil va fi doar pentru ochii lui, dar rețetele le pot împărtăși pe blog, mai ales că se pare că cel mai mult îmi place să scriu despre mâncare. Pentru că exact așa se va numi cartea pregătită pentru el – Învățăturile Irinei către fiul ei Radu, m-am gândit să includ în ea și niște sfaturi practice (zic eu) pentru generația asta nepractică pe care o numim Z. Recunosc că mă fascinează tot la ei și de asta am simțit să pun și pe blog rețetele, e un loc care o să rămână, un spațiu de care ei să se amuze peste ani, că uite ce ne ziceau milenialii ăștia. 🙂 Încă mai savurăm glumele lor cu dacă se inventase curentul când eram noi mici… se inventase, dar nu era disponibil 24/7, maică.

Am vrut să încep cu altă rețetă, probabil o să mă străduiesc să le și pozez pe măsură ce le scriu. Poate le voi publica pe Instagramul meu care tot stă degeaba. Deși eu pot să învăț rețeta pe de rost dacă mă uit de două ori la un reel, e foarte frustrant când mă pune influencerul care gătește să mă duc pe site sau mai știu eu unde, să dovedesc că sunt om, să dau accept/reject la cookies, să aleg să nu mă abonez și nici să nu primesc notificări. Cred că va trebui să-l învăț pe Radu mai multe lucruri până să ajungă la nivelul de îndemânare pe care și-l dorește, cert este că aceste abilități îl fac să se simtă mai încrezător. Rețetele nu sunt originale, sunt doar testate în bucătăria mea.

Așadar, pregătisem poza pentru prăjitura cu cardamom, dar a trebuit să mănânc și din pâinea cu mărar, așa că mi-am pus două ouă lângă și o ceașcă cu chefir de napolact. Sigur un adolescent nu poate rezona cu senzațiile ascunse bine timp de aproape 30 de ani despre ce însemna să pleci la 5.30 dimineața cel târziu, la sapă la porumb. Mamaie bătea sapele cu o seară înainte și îmi servea ouă ochiuri când probabil aș fi băut doar o cafea. Le mâncam, că știam că nu mai e altceva până la pauza de la capul rândului și ale naibii rânduri erau lungi. Nu mi-e dor de sapă sau de marșul prin iarba cu rouă până la terenurile lăsate moștenire, mi-e dor de cine făcea ouă ochiuri în tigaia înnegrită și care mi le vâra sub nas când aș fi preferat să dorm. De la ea am învățat să gătesc de parcă e cea mai mare bucurie să poți să-i hrănești pe cei pe care-i iubești, dar cărora nu le poți spune asta direct.

“Pâine cu mărar sau ierburi aromate (DILL DOUGH)

Practic e o pâinică fără frământare pentru care nu trebuie să ai prea multe cunoștințe de baking ca să-ți reușească. Știu că pare că am început cu ce e mai greu, dar asta am gătit în weekend și am făcut și o poză slabă calitativ. Două, am testat rețeta și cu altă ocazie.

Pregătește-te de gătit:

• Prinde părul și inspectează să nu ai fire pe haine pe care să le scuturi în mâncare, de dorit să faci asta în baie;
• Spală-te pe mâini, apoi așază totul la îndemână.

Folosim două tăvi de aluminiu de cozonac ca să aibă loc să crească pâinea. Le ungem cu un pic de ulei, dacă nu ai o pensulă de silicon (care oricum e greu de spălat, dar e foarte frumos de ținut decorativ în suportul cu ustensile), o să facem altfel. Turnăm un pic de ulei în fiecare tavă și apoi cu un șervet de hârtie ungem toate laturile, fără stres că nu e perfect. În felul ăsta, zic că scutim și apa multă necesară degresării pensulei. Nu reciclăm hârtia murdară de ulei.

Ingrediente pâine cu mărar:

• 50 mililitri apă călduță
• un plic de drojdie, adică 7 grame
• jumătate de linguriță de zahăr (alb, brun – nu contează)

Le pui într-un bol înalt sau într-un vas de la KitchenAid și le amesteci doar puțin. Le lași deoparte vreo 10 minute.

Celelalte ingrediente:

• aproximativ 250 grame de ricotta, sau Almette sau cottage cheese,
• 1 ou mediu (M) spălat,
• 15 – 30 ml ulei de măsline sau de care este, pot fi și două linguri de unt moale,
• 100 – 120 mililitri apă la temperatura camerei (nu are importanță în etapa asta dacă exact),
• 1 linguriță și jumătate sare,
• Aproximativ 2 lingurițe mărar uscat ( dill dough, doooh!) sau ierburile preferate: cimbru, oregano, busuioc sau amestec, poți chiar să adaugi fulgi de chilly,
• 300 – 375 grame de făină.

Fie le amestecăm treptat la robot sau cu o lingură de lemn (orice bucătar român trebuie să aibă cel puțin o lingură de lemn). Peste amestecul de drojdie care ar fi trebuit să facă ce trebuie dacă apa era doar călduță, adăugăm pe rând ingredientele de mai sus, amestecând după fiecare. La final, punem 300 de grame de făină și o încorporăm, apoi învelim vasul cu folie alimentară și lăsăm o oră să crească. Dacă ai făcut totul cât de cât corect (cel mai periculos este să opărești drojdia și atunci nu mai crește), descoperim vasul după o oră, presărăm din făina rămasă și apăsăm aluatul. Ne mai dăm cu făină pe mână și îl împachetăm ca să-l dezlipim de pe pereții vasului, ca pe plic – apucăm marginile cu mâinile înfăinate și aducem în mijloc. Nu trebuie frământat temeinic, doar să obținem două jumătăți care pot fi mutate în cele două tăvi pregătite și unse. Mai lăsăm să crească în tăvi încă trei sferturi de oră. Setăm cuptorul la 175-180 de grade, căldură sus-jos după pictogramă și eventual ventilație. Când anunță că a ajuns la temperatura dorită, bagi pâinile (sper că au crescut frumos, le poți cresta cu un cuțit bine ascuțit – eu n-am avut) și le mai verifici cam după jumătate de oră. Nu trebuie testate cu o scobitoare, doar să fie rumene. Aș zice să o ținem la frigider când s-a răcit complet, după ce servim o felie generoasă cu unt și neapărat roșii cherry.”