Inima mea e la Balchik

În 2007 când am vizitat prima dată Balchik-ul, a fost cu siguranţă dragoste la prima vedere. Asta dacă nu iei în considerare şi celelalte senzaţii. Balchik e un oraşel pe malul Mării Negre, care a aparţinut şi ţării noastre o perioadă scurtă, iar atracţia cea mai mare o reprezintă grădina botanică şi resedinţa Reginei Maria (e castel, dar nu prea). Când mergi acolo prima dată, chiar îţi doreşti să fi fost prinţesă. Ştiu că a fost sursă de inspiraţie pentru pictori, scriitori, dar aptitudinile mele de poetesă nu ar surprinde decât modest impactul pe care îl are asupra mea Balchik-ul. Am mers acolo în fiecare anotimp, mai puţin iarna, şi fiecare vizită mi-a plăcut în mod diferit. Cel mai mult, surprinzător de altfel, mi-a plăcut primăvara. Pentru că atunci am făcut o escapadă de un weekend cu nişte prieteni (în epoca BC – Before Child). A decurs totul aşa de lin, de firesc, că nici nu-ţi dădeai seama că te încadrezi în nişte tipare ieftine, când urlai în maşină “Nu am chef azi, nu am chef azi, de vodcă, sau de gin, tequilla, rom sau vin…”.

Cum ziceam e complicat să explici cum îţi sunt asaltate simţurile în grădină, pentru mine e ca şi cum mi-aş coborî în suflet. Dar e frumos, în sensul că nu ţi-e frică de ce o să descoperi odată ce ai ajuns acolo. În suflet, that is. 

Cine mă aude cu lait-motivul Balchik în fiecare vară, se grăbeşte să-mi spună că eu nu am ieşit din Europa şi îi tot dau cu Balchik. Că sunt alte locuri spectaculoase, că acolo nici plaja nu e frumoasă…Sunt de acord, dar e ca replica aia din Mexicanul:

“When you love somebody, how do you know when enough is enough?”

“Never!”

Aşa că mi-e dor de Balchik. Mi-e dor de o zi în care să ne trezim la Giurgiu, chipurile fără să ştim unde mergem. O zi în care taxa de pod, de bac, şi vigneta să nu fie decât meschinării. Şi să nu vorbim nimic în maşină, ca şi cum am conspira. Şi ajunşi acolo să luăm tradiţionala îngheţată, să mergem pe cărările cunoscute şi să ne topim, să ne cuibărim în propriul suflet.

I know that at least my heart is in the right place.  

WP_000585

One thought on “Inima mea e la Balchik

Add yours

Leave a Reply to silvia Cancel reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

Create a website or blog at WordPress.com

Up ↑