Cronică de film neavizată

fireworks

Să ne înţelegem, eu nu mă pricep la cronică de film. Sunt câteva filme pe care aproape le ştiu pe de rost, sunt altele în care eu văd mai mult decât ceilalţi, şi sunt filme de consumat pentru liniştea creierului. Conform vorbelor lui Ben Stiller din Dodgeball: „Everyone loves happy-endings! You know?! That’s the problem with the American cinema! Can’t handle any complexity in it! Don’t make me think, I just wanna be entertained!”

Şi mi se pare corect să fie aşa. Adică mă uit la un film cât îmi face plăcere, mă amuză, şi da, uneori mă pune pe gânduri, dar nu să mă adâncesc în vreo depresie. Aşteptam cu nerăbdare Marele Gatsby, îmi zisese o prietenă că e super-romantic, o poveste de dragoste nemaivăzută. Nu am citit cartea şi nici nu am văzut versiunea cu Robert Redford, recunosc. And I am a sucker for romance! L-am aşteptat la HBO, că la cinema îl ratasem. Mare dezamăgire! Nici nu ştiu dacă are rost să citesc cartea acum, poate acolo mai citeşti printre rânduri. Mie mi s-a părut o iubire neîmpărtăşită, nu o iubire care te consumă. Gen pe interes!

În ultimul timp am discutat cu prietenele despre relaţii, despre bărbaţi care pare că nu mai sunt cum erau odată. Probabil cum era în „a fost odată ca niciodată…” Păi dacă mă uit la Gatsby ăsta, el avea un vis, avea ambiţie, supravieţuieşte şi războiului. Şi mi se pare că ea alege calea uşoară, nu că ar trebui să aleagă altă cale. Dar niciunul nu face ceva pentru el. Că de fapt asta e problema. De ce nu fac eu ce e bine pentru mine şi dacă mă iubeşti, hai să ne vedem când suntem pe aceeaşi lungime de undă. Adică eu fac o casă mişto, care e goală fără tine, te iubesc, aşa că vino! Ea: Şi eu te iubesc, dar ce îmi oferi tu nu diferă cu mult de ceea ce am deja, decât că pare că tu mă iubeşti doar pe mine, şi ăsta iubeşte mai multe femei! Că aud că bărbaţi ca Gatsby nu mai există. Păi era un inadaptat în opinia mea, care uitase să trăiască pentru el, şi fericirea lui depindea de un cuvânt al ei. Cred că nu am înţeles nimic din film! Clar!

Şi da, sunt ultimul om care aşteaptă filme la HBO, ştiu!

Dar am o recomandare de film uşor, cu happy-end, se numeşte „Elvis şi Anabelle”. Aşa, ca de weekend!

sursa poza

Anunțuri

2 gânduri despre “Cronică de film neavizată

  1. Nu.Nu esti ultimul om care asteapta un film la HBO , eu le astept aproape pe toate
    (nu ca eu sunt un etalon).
    Dar de ce te-ai grabi atunci cand timpul este asa de valoros?
    Nici eu nu am citit cartea (nu pentru ca nu am vrut dar nu am putut face rost atunci cand am vrut ) dar varianta cu Robert Redford merita vazut ,este altceva iti spune mai multe.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s