Nu îmi place să merg cu transportul în comun. Mă rog, nu cred că îi place cuiva. Dar eu evit cât pot de mult. Zilele trecute chiar nu am avut încotro, cu taxiul nu făceam mare brânză, aşa că m-am urcat în faimosul tramvai 41. La dus, stau în picioare lângă un cuplu trecut de prima tinereţe.

– Şi de celălalt ce zici? întreabă ea, aşa parcă în gol. Cred că stătea cumva cu spatele la el.

Eu aştept curioasă, părea că el trebuie să aleagă între două joburi, sau doar aşa mi-am imaginat eu. După o pauză lungă se aude:

– Îmi oferă stabilitate. Tramvaiul intră în pasaj la Lujerului, pauză lungă din nou.

– Vreau să fiu un om stabil. Acu’ după mirosul pe care îl emana de la licorile consumate cu o seară înainte, nu ştiu ce să zic de stabilitatea asta a lui. Mi s-a părut foarte interesant cum interacţionau. De parcă erau constrânşi să schimbe două vorbe, şi de fapt nici alea nu interesau pe nimeni.

La întoarcere, în acelaşi tramvai, în jur de ora 18. Găsesc un loc, şi încep să studiez populaţia din jur. Apoi îmi atrage atenţia o conversaţia telefonică a unei fete.

– Da, fată, am fost la doctor şi mi-a zis că am scăpat de …ştii tu (coboară vocea) …scurgerile alea.

Un tip care stătea aproape de ea, dar cu faţa la geam, tresare puţin.

– Nu ştii că am luat pastilele alea şi acum a zis să sunt bine. Auzi, fată, mi-a zis să am mare grijă că pot să rămân însărcinată foarte uşor.

Tipu’ de la geam se întoarce de-a binelea să vadă cu cine are de-a face. Eu dau să sar de pe scaunul din tramvai că mă gândesc cu teamă cât de uşor se pot face copii. E sezonul gripei, iei o răceală din tramvai, un stafilococ auriu, dar la asta nu mă gândisem. Poate de-aia nu stătea biata fată pe scaun.

– Da, fată, m-a întrebat dacă sunt căsătorită că să-i dea pastile şi soţului. Tramvaiul urcă pe pod şi prietena nu a auzit, aşa că îi repetă.

– Doctoriţa m-a întrebat dacă am prieten acum, că ar fi trebuit să ia şi el tratament.

– Auzi, când am fost în club, era tipul ăla drăguţ care s-a dat la Irina.

—

– Cum adică îi plăcea de mine?

– Aaa, ce prostie. Păi îi era ruşine de mine şi s-a dus la ea…

Fata a coborât, nu am prins şi finalul poveştii, dar sper că s-a protejat.

Din acelaşi ciclu, dar cu taxiul. Am aflat următoarele lucruri:

– există un radio care nu e Trinitas, pe care îl ascultă taximetriştii spirituali. Tot aceşti taximetrişti te învaţă reţete vegetariene, care pot să jur că aveau toate ingredientele vegetariene posibile. Legumele separat de fructe.

– Am aflat că spaniolii sunt un neam de oligofreni pentru că refuză căsătoriile cu persoane de alte naţionalităţi. Deduc că au făcut un studiu asupra incidenţei anumitor boli genetice. Credeam că numai cercetătorii britanici derulează astfel de studii.

– Am aflat că mamelor de fete nu prea le place ca acestea să se încurce cu taximetrişti. E valabil mai ales pentru acele fete care şi-au luat bacu’. În cazul respectiv, eu am înţeles de ce. Şi nu era de vină inelul de pe degetul mic, nici mirosul discret de seminţe din maşină.

Cred că mi-a plăcut mai mult tramvaiul, aşa că îi mai dau o şansă. 😉