Elvis never left the kitchen

http://www.dreamstime.com/stock-photos-peanut-butter-sandwiches-banana-wholegrain-homemade-unsweetened-image38883153

sursa poza: dreamstime.com

Ştiu că iar scriu titluri în engleză, dar pentru ăsta chiar am o explicaţie: în română nu avea farmec! 🙂

Cu preocupările astea din zona politică, am şi uitat că pe 14 noiembrie se sărbătoreşte Ziua Mondială a Diabetului. Aşa că răspund şi eu, tardiv, provocării de a povesti cum arată dimineaţa unui blogger, mai ales în ce priveşte micul dejun. Ca de obicei, orice e legat de mâncare mă duce cu gândul la mămăiţa mea. De data asta din două motive: mamaie suferea de diabet zaharat tip 2, şi al doilea sunt bananele. Diabetul ăsta îl căpătase la o vârstă destul de înaintată, şi deşi iniţial o speriase, şi-a dat seama destul de repede că poate să trişeze uneori, mai ales când era singură. Când mergeam în weekend pe la ea, iarna în special, îi duceam fructe: mere, banane, şi mult grapefruit (ăsta era singurul mai puţin dulce, adică putea consuma la discreţie). Mamaie avea şi o capră, Irinuca. Capra avea rol de companion şi bonus se ştie că laptele de capră e foarte sănătos. Târziu am aflat că Irinuca avea şi rol de complice de câte ori mamaie încălca regimul. Evident bananele erau în topul preferinţelor. Cum funcţiona? Mamaie lua o banană discret, o mânca la fel de discret, iar coaja o dădea caprei. Nimenui nu-i trecea prin cap să numere câte banane consuma într-o zi, ea profita de capra care ştergea urmele, şi apoi se mai servea cu o banană când era toată lumea de faţă. Dacă îi surprindeai privirea jucăuşă îţi dădeai seama că iar trişează, dar oricum nu puteai să-i refuzi un aşa capriciu.

Pentru mine, un mic dejun adevărat ar fi tot cu banane, într-un sandviş care se zice că era preferatul lui Elvis. Se iau două felii de toast, se ung în strat subţire cu unt de arahide (eventual unul puţin sărat şi nu foarte fin), se aşează apoi felii de banană, se stropeşte cu un pic de miere, apoi se presară puţină scorţişoară. Eu aş merge un pic mai departe cu dezmăţul culinar, adică aş unge exteriorul feliilor de toast cu unt (doar să-i fac în ciudă lui Murphy), şi l-aş încălzi puţin într-o tigaie de teflon, până devine crocant. Cine nu are chef să murdărească tigaia poate să folosească sandwich-maker-ul. Se poate consuma alături de o cană cu lapte de capră – am auzit că e foarte sănătos.;)

Dacă tot am ratat Ziua Mondială a Diabetului în acest an, poate vreţi să vizitaţi site-ul http://www.complete-life.ro/  unde pot fi găsite sfaturi şi informaţii de încredere despre diabet.

Şi cum o vorbă românească zice să mâncăm ce mănâncă Elvis, şi să nu facem ce a făcut el, vă las un citat:

„That’s why I hate to get started in these jam sessions. I’m always the last one to leave.” (Elvis Presley)

Reclame

4 gânduri despre “Elvis never left the kitchen

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s