… cu Jamie Oliver :). În engleză se spune thrift (cumpătare, chibzuială), de unde şi faimoasa melodie Thrift Shop a lui Macklemore. Eu sunt mare fan al lui Jamie Oliver, al emisiunilor lui şi al cărţilor. Mi se pare că uneori abordează cam prea lejer gătitul şi că stilul e cam neîngrijit (îşi linge degetele sau amestecă salata cu mâna). E probabil parte din farmecul lui, o metodă prin care oamenii obişnuiţi se pot identifica cu el. Mi-a plăcut mult cartea despre bucătăria italiană şi chiar am avut ocazia să văd şi câteva emisiuni filmate acolo. Am citit, am făcut o notă mentală şi am stabilit că nu o să-mi permit curând astfel de ingrediente. Am mai spus asta şi o să repet, îmi place să gătesc, dar uneori îţi piere cheful când constaţi că trebuie să economiseşti pe toate părţile. O să iau ca exemplu pastele tetrazzini din cartea lui. Ai nevoie de pulpe de pui dezosate, vin alb (de calitate), smântână dulce, paste (tot de calitate dacă nu poţi să ţi le prepari singur), ciuperci proaspete, parmezan şi câteva fire de busuioc (aţi ghicit, tot proaspăt!), totul udat din belşug cu ulei de măsline extra virgin. De uns, te ung pe suflet aceste paste! Felul în care Jamie adaugă ulei de măsline e trademark-ul lui. Şi chiar dacă mă uit cu jind la el cum taie din busuiocul/menta/rozmarinul pe care le creşte la fereastra bucătăriei, ştiu că la mine nu vor rezista. Aşa că nu puteam decât să mă bucur să aflu că a coborât cu picioarele pe pământ. Nu neapărat pe pământ românesc, unde oricum e binevenit! Dar măcar în librăriile noastre! Irosirea mâncării este o problemă acută în țara noastră. Vestea bună este că fiecare dintre noi poate face o diferență în acest sens. Jamie Oliver propune în noua sa carte, “Economisește cu Jamie”, apărută la Curtea Veche Publishing, un nou stil de a face cumpărături, de a găti și de a utiliza alimentele astfel încât să economisim mai ușor. Rețetele sunt realizabile cu un buget redus și gândite astfel încât să valorifice la maximum ingredientele. E ciudat cum reuşim să irosim mâncarea într-o ţară marcată de constrângeri culinare, cumpătare dusă la extrem şi glume proaste cu ta-ca-mu-ri. Mie mi se întâmplă des să gătesc mai mult decât poate consuma familia mea, dar nu cred că soluţia stă în inventarierea atentă a alimentelor din frigider, nici în mersul la cumpături când eşti sătul. În schimb, cred că cea mai bună metodă de a evita risipa este să împărţim surplusul cu un prieten, cu un coleg sau cu oricine pare să aibă nevoie de un gest de bunăvoinţă. Şi mi-a plăcut ideea exprimată de el mai jos, e tot un fel share: “It’s just us trying to start a movement where everybody passes on a bit of cooking knowledge. We estimate that one person can potentially affect 180 others very quickly so we’re just trying to spread the word.”