I was a little bit taller!

Glumesc! M-am resemnat demult cu cei 156 cm de sheer perfection! Am aflat că şi bloggeri de renume renunţă cu greu la romgleză şi poate nu ar trebui să mă scuz de fiecare dată! 🙂

Azi se încheie o etapă din viaţa mea profesională, şi ca tot omul reticent la schimbări, simt o uşoară nostalgie. Şi tot o vorbă de la americani ne zice: “No use to cry over spilled milk!”. Aşa o să încerc şi eu, să nu plâng. Se spune că universul ne oferă ce dorim, doar că nu ne obosim să formulăm corect cererea. Cred că şi cererea mea legat de carieră a fost cam vagă, aşa că nu pot să mă plâng acum că trebuie să fiu mai flexibilă. Pentru că rezoluţiile mele de Anul Nou au fost cam vagi, o să le reformulez:

1. Vreau un job cu program flexibil care să presupună scris, dat cu părerea, plimbat şi vizionat filme. Nu zic nimic de câştiguri, decât în gând.

2. Vreau să merg la Balchik într-un weekend.

3. Vreau să merg în concediu în Muntenegru, varianta de traseu cu trenul de la Belgrad la Bar, în speranţa că ăla micu’ îşi va satura simţurile cu senzaţiile călătoriei cu trenul. Zece zile cu tot cu drum ar fi suficiente, iar destinaţia preferată ar fi Petrovac.

4. Vreau să trec blogul pe domeniu, pentru că … merit! 🙂

5. Vreau să dezvolt un proiect de cultivare a feminităţii (pe blog).

6. Vreau să termin cartea şi sper ca la finalul ei să mă cunosc mai bine.

7. Vreau să reiau lecţiile de portugheză abandonate de vreo două luni.

8 . Vreau să încerc să fiu eu for a change!

Cred că ar mai fi câteva lucruri de adăugat şi tot nu reuşesc să le formulez mai clar. Ideea e că pare că sunt programată să gândesc mărunt. Toate lucrurile de mai sus sunt realizabile, dar dacă ţi-ai petrecut mare parte din viaţă gândind practic, e greu să te schimbi acum. Am nevoie să se întâmple ceva măreţ, să primesc un mesaj aşa puternic de la univers cât să mă scoată de pe şină (la noi în casă se vorbeşte în termeni feroviari). Aşa că Universule, dacă asculţi, trimite un semn! 🙂

Acum aş fi vrut să scriu şi despre lucruri pe care nu le (mai) vreau în viaţa mea. Dar se pare că e greşit să amesteci pozitiv cu negativ, aşa că o să las un citat de la bucătarul/scriitorul meu preferat: Anthony Bourdain. Acest citat explică de ce eu nu am reuşit ca bucătar, dar sper să reuşesc ca scriitor (in this life time, no rush):

“Bad food is made without pride, by cooks who have no pride, and no love. Bad food is made by chefs who are indifferent, or who are trying to be everything to everybody, who are trying to please everyone… Bad food is fake food… food that shows fear and lack of confidence in people’s ability to discern or to make decisions about their lives.”