Cred că Manafu a fost cel care a reiterat ideea postărilor de blog cu topuri, how to, etc. Se pare că oamenii încă citesc astfel de postări. Eu mi-am propus să abordez problema în modul cel mai personal cu putință. În primul rând, stabilim că eu nu sunt o divă. Citesc cum se face pe pagina unui cunoscute vedete TV, nu-i zic numele, că nu vreau să ajung faimoasă peste noapte. 🙂

Se pare că e bine să faci oleacă de streching înainte de culcare,  în timp ce te dai pe facebook. Tot în acest timp gândul îți zboară la bolul de tărâțe puse la macerat pentru mâine dimineață. Când te trezești, bei o ceașcă cu apă caldă cu un strop de lămâie, faci câteva exerciții ușoare, gen Salutul Soarelui. Dacă poți, evident! Dacă nu, bei din sucul dulce luat de la Mega cu o zi înainte, ceva cu promisiuni fructate, inspiri adânc și privești în gol. Arunci tărâțele că îți provoacă deja stomacul greu încercat de un festin cu cartofi noi cu mărar și usturoi (cina de aseară). Faci duș și sari peste gomaj, hidratare, cu promisiunea fermă că mâine recuperezi. Fața e umflată, se va dezumfla în aproximativ două ore. O acoperim cu un strat de Apidermin, să pară hidratată. Ne iese doar unsuroasă, dăm și cu puțină pudră peste exces. Și un strop de ruj care să nu intre prea tare în conflict cu ținuta. De asortat nu se pune problema, că ai doar 3 rujuri.

Era la Mondenii o replică: De câte ori pe lună se epilează o divă? Se pare că o divă se epilează definitiv și cu asta am încheiat subiectul. Toate divele să ridice mâna sus, acum!

Eu nu am fost crescută în spiritul imagine versus conținut. Nici nu s-a pus problema vreodată. De la tata citire: Irina, o femeie trebuie să fie independentă. E urât să ceri țigări de la golani (a se citi adolescenți în călduri)! Dacă vrei să fumezi îți dau eu bani de țigări. Asta era la 17 ani. Cam așa a decurs până la 24 de ani, pe principiul “Îți arăt că pot, îți arăt că pot!”. Pot să urmez Cibernetica, deși era să repet anul II din cauza examenului la Probabilități. Arborii în Pascal m-au umplut de bube, la propriu. Dar … o femeie tre’ să reușească. Nu știu ce face o divă!

La 24 de ani m-am măritat și am început să și lucrez cu carte de muncă. Și acolo tot același principiu se aplica, dar acum eram în concurență directă cu partenerul de viață. Abia mă măritasem și voiam să-i arăt că pot să fiu independentă.

Am făcut copilul și părea că m-am liniștit, că mi-am găsit vocația. Doi ani, atât! Apoi am luat-o de la capăt: trebuie să învăț, trebuie să merg la teste, la cursuri, trebuie să fiu independentă….

Acum am cam obosit. O divă cred că e o femeie realizată și eu nu sunt. O divă e o femeie echilibrată, o femeie care împacă jobul cu sala, motherhood și timpul liber. O femeie care arată superb, miroase a flori, o femeie care știe să ofere exact doza recomandată de afecțiune soțului și copilului. O femeie care nu se plânge, iubește multitasking-ul și a descoperit că poate să iasă la cafea fără să simtă că neglijează căminul. Care mănâncă puțin, des, nu vorbește cu gura plină, are ață dentară în poșetă. Nu folosește limbaj licențios, nu e repezită, vorbește blând. Dacă mă uit la toate astea, concluzia e simplă: O divă e un inorog! Și vă provoc să mă contraziceți!

Asta era acum vreo 4 ani, nimic nu s-a schimbat… doar am actualizat cu o poză a divei cu poșeta în brațe. Ceea ce mai are o divă la ea este și o sacoșă în poșetă și le ține pe toate strâns în timp ce a dus la rang de artă selfie-ul. 🙂