Îi vară

on

Zic să mă folosesc de aceste versuri de la Nelu Stratan, că oricum vara e dedicată căsătoriilor: “… și iară cineva se-nsoară/Vreodată poate c-o să-l doară…”

Am fost sâmbătă la o cununie, o cununie care nu era din nicio poveste. Un final fericit pentru un cuplu care a trecut prin multe, prin relații și căsnicii, prin filtrul obtuz al apropiaților. Mă uitam la ei când pozau pentru cadrele clasice de cununie, cu frunțile apropiate ușor, și îmi venea să plâng. Recunosc: sunt o romantică incurabilă! A doua zi m-am uitat pentru a nșpe mia oară la Sense and Sensibility, așa cum mă uit la toate ecranizările Jane Austen. Faza când Hugh Grant o cere de nevastă pe Emma Thompson e pentru mine cel mai tare moment. E clipa în care nu te mai prefaci, vrei ca el să vadă că simțiți la fel. Ne obișnuim să trăim cu capul jos, să mergem la evenimente care chipurile ne validează existența, dar nu vedem fericirea nici dacă ne intră în ochi. E dragoste și când alegi să nu te căsătorești, dar din punctul meu de vedere căsătoria e un fel de show-off! Sau ar trebui să fie gen: eu vreau să arăt tuturor că ești perechea mea! Poate că sună aiurea, mai ales că trăim niște vremuri de exersare a libertății. Mie îmi place sentimentul ăla de belonging!

Nu mi-am colorat poza pentru pride week. Recunosc că nu am făcut-o de lene, aceeași lene care mă împiedică să schimb poza de profil care are deja 6 ani. Dar înțeleg! Înțeleg că dragostea nu are vârstă, sex, culoare. Refuz să mă uit la știri, pentru că ne tot avertizează că e conținut care ne afectează psihic. Conținutul ăla care face ochii să lăcrimeze oare unde-l țin?! Dacă nu deranjează pe nimeni, eu tot o să caut happy-end-ul, indiferent unde decide el să apară!

Mi-aduc aminte că în prima mea postare de blog ziceam că mă ascund după citatele unor oameni mai inspirați, mai inteligenți, că mi-e frică de vocea mea. Mi-e frică și de umbra mea, dar cred în iubire. M-am gândit mai bine și am hotărât să folosesc citatele oricum!  🙂

Și ceva de la Bill Shakespeare în încheiere:

“Let me not to the marriage of true minds,

Admit impediments.”

One Comment Add yours

  1. Feli says:

    “I wish, as well as everybody else, to be perfectly happy; but, like everybody else, it must be in my own way.” 🙂

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s