sau Cluuuuuj, că doar nu ne grăbim! 😉

În primul rând țin să menționez că îmi place mult să lucrez într-un departament creativ. Cum ziceam și cu alte ocazii , eram convinsă că nu am ce căuta într-o industrie creativă, mai ales că eu eram prietenă cu cifrele. În curând se face un an de la prima postare pe blog. Pentru mine blogul a fost un exercițiu de expunere și de vindecare a rănii de respingere. E ca sporul de rușine pentru gunoieri, sau cum a zis John Oliver în una din emisiuni: E ușor să faci Social Media, doar să nu te sperie faptul că toată lumea te urăște! Blogul e un exercițiu bun pentru orice activitate care presupune aruncarea unei fraze în online. E foarte greu să găsești un text care să inspire, care să sune bine și în engleză, care să rezoneze cu domeniul de activitate, etc. Vestea bună e că toate astea te călesc, te obișnuiești cu ura, cu lauda, se reduce la ce zicea Toma Caragiu: Fraților, eu mă scap pe mine!

Într-un an de zile am cunoscut oameni mișto (nu-mi dau seama dacă mai pot să folosesc acest cuvânt), oameni care nu prea te menajează, dar care știu care e treaba cu blogging-ul, SM și tot ce e legat de asta. Pot să îmi permit să dau un link către blog-ul lor, pentru că i-am cunoscut personal și garantez pentru ei. Citeam la un moment dat că nu e ok să pui o postare de blog care face reclamă la ceva, fără să-ți avertizezi cititorii. La fel cum nu e ok să scoți bani din blog, fără să investești bani. Eu nu am câștigat niciun ban din blogging, dar ce am descoperit cu ajutorul blogului nu poate fi cuantificat. Nu o să-mi cer scuze dacă recomand oameni și locuri despre care știu sigur că sunt faine. Și cu asta ajungem la subiectul postării de azi. În curând demarează proiectul CJX, proiect al comunității bloggerilor clujeni pentru susținerea Clujului la titlul de “Capitală Culturală Europeană 2021”. Aici găsiți detalii complete despre proiect, nu are rost să povestesc eu. Am ales să fac o introducere plicticoasă pentru că voiam să subliniez că nu i-am cunoscut personal și nici nu cred că e nevoie. Citeam pe blogul Adrianei opinia ei despre oamenii care ajung să fie răi (sau cum ajung să fie răi). Eu mă întreb, ca orice bun român (care se trezește dimineața cu un gust amar), cum de există oameni buni? Mâine e Ziua Tricolorului, și mă gândesc cum reușește spiritul patriotic să răzbată după lupta continuă care numește să-ți câștigi pâinea? Cât entuziasm să ai, câtă dragoste de patrie neîmpărtășită? Eu aleg să mă asociez măcar tangențial cu acești oameni, aleg să mă simt mai bine legat de viitor!

Clujul este Capitală Europeană a Tineretului în 2015, așa că merită oricum să stăm cu ochii pe ei!

Las și un citat: “Există în sufletul românesc o anume slăbiciune sufletească ori o puţinătate a voinţei care îngăduie elitelor româneşti să se rătăcească şi să-şi trădeze menirea creştinească, aceea de a sluji cu dragoste şi loialitate Naţiunea şi Statul? Care sunt cauzele teribile ce au provocat apariţia acestei slăbiciuni şi mai ales, au transformat-o aproape într-o caracteristică sufletească a Naţiunii Române, determinând drama rătăcirii noastre prin mahalaua Europei?” (Mihai Eminescu)