Aroganță numele tău este

blogger! Sau poate chef bucătar? Sau și mai bine … food blogger!

Mi-am amintit că nu am scris nimic despre Food Bloggers, dar cert este că a fost de departe cea mai tare conferință la care am participat anul ăsta:

  1. Pentru că îmi place să mănânc
  2. Pentru bucuria de a vedea oameni care iau în serios mâncarea
  3. Pentru discuțiile mai mult decât savuroase

Trebuie să menționez că am ajuns la pauza de prânz și am prins doar ultima sesiune, respectiv Food Talk. Prânzul a fost super bun, deși nu am testat toate felurile de mâncare, și pentru asta trebuie să felicit hotelul Radisson Blu care de altfel a găzduit evenimentul. Au gătit și feluri de mâncare românești care arătau ca la mama cuiva care se pricepe. Eu am început cu desert așa cum trebuie să înceapă orice masă. După un soi de cheesecake minimalist care avea gust de Albă ca Zăpada, am continuat cu un curry de pui  și orez basmati. Cred că trecuse o zi de ultima dată când mâncasem orez basmati! Mi-am căutat brioșa cu numele blogului meu și pe această cale mulțumesc Electrolux pentru gest. Am zis deja că am mâncat-o, și recunosc că aș fi testat toate deserturile de acolo, dar mi-era puțin rușine. Așa că am încheiat ca orice divă cu un sorbet de lămâie de la Haagen Dazs, care cică nu îngrașă (ne prefacem că mi-ar păsa, de dragul discuției)!

Care discuție pe mine mă fascinează! Îmi place să vorbesc despre mâncare și reușesc să fiu precum chelnerul care te vrăjește cu specialitatea casei. Iubirea pentru mâncare vine din vremuri în care lipseau așa de multe ingrediente, că mâncai mai mult în imaginație. Mi-e cam greu să înțeleg de ce participanții de la sesiunea Food Talk erau așa porniți pe semenii lor, doar am avut aceeași copilărie. E adevărat că dacă nu știai cum arată o lava cake, nu prea aveai cum să-i simți lipsa. Dar știai că de exemplu cornulețele cu osânză se făceau doar între Crăciun și Revelion, așa că era bine să profiți. Mâncai și cocă de cornulețe, cornulețe fierbinți tăvălite prin zahăr pudră (făcut pudră la râșnița de cafea) și cornulețe reci din camera de la drum unde erau expuse. Asta nu mă împiedică să pregătesc acum cornulețe fragede cu unt și nucă și să mă bucur la fel de mult. Că românii mănâncă mult și prost nu e nicio noutate, așa că nu văd de ce mai discutăm despre asta în anul 2015. Cine să-și asume educarea gustului acestora?

Am citit la un moment dat acest articol și mi-am dat seama că nu putem decide că românii mănâncă prost, dacă nu avem în vedere și anii de sărăcie lucie. Și nu, nu cred că a trecut suficient cât să uităm. Dacă vrei să educi gusturi nu începi cu: Ești prost pentru că nu știi ce să faci cu leurda! Poate o abordare mai sănătoasă e: Hai să te învăț cum să integrezi leurda într-un meniu! Eu nu am ajuns să lucrez în domeniul culinar pentru că nu eram pregătită (fizic) pentru lucrul în bucătărie. Sunt însă suficient de creativă cât să fac din nimic ceva comestibil, dar să am și înțelegere pentru copilul care mânca dulciuri prăjită în untură, pudrată cu zahăr (și îi părea bun). Pentru inspirație citiți măcar una din cărțile lui Radu Anton Roman.

Dacă prunele uscate, puiul, 2-3 cepe ți se par main-stream, cu un strop de șofran și zeamă de lămâie le trasformi în dish persan. Servește cu orez basmati, sos cu iaurt și bucură-te viață! Vă las și un aerial view a unui orez, din vremuri când aveam impresia că mă pricep!

Fotografie0048 (2)

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s