Numb

Vineri am mers la Website Building ţinut de Olivia Vereha. Eu am mai mers la un curs de Online Writing susţinut de ea, aşa că ştiam dinainte că o să-mi placă. Pentru mine seeding-ul a fost cursul de Social Media Essentials şi când spun seeding mă refer la cultivarea acestui microb numit Social Media. Nu îmi pare rău că s-a întâmplat așa, pentru că altfel nu mi-ar fi trecut prin cap să scriu.

Mi-a zis cineva de curând că există viaţă şi în afara Social Media. Dacă există eu nu am văzut-o sau nu m-am bucurat de ea. Atunci când ai jobul în Otopeni, într-o clădire de birouri cam sinistră, nu prea ai timp pentru altceva. Ies pe uşă la ora 6,30, alerg către autocar şi ajung de unde am plecat în jur de 17,30. Viaţa mea este în online, fie că îmi place sau nu. Singurele variaţii sunt momentele în care surprind un peisaj deosebit şi vreau să-l urc pe Insta. Aşa că ziua de vineri a fost ieşire bună din rutină,deşi am particiapat la un curs despre cum trebuie să arate online-ul.

Am făcut precum Grasu XXL:

„Astăzi de exemplu’, vreau sa pierd timpu’,
Vreau sa schimb ritmu’, atât de simplu’,

Astăzi nu iubesc, astăzi nu lucrez,

şi am observat ce face restul lumii într-o zi de vineri, ianuarie 2016. Am constatat că îmi lipseşte mult forfota oraşului, că viaţa mea socială lipseşte cu desărvârşire în afara reţelelor de socializare. Uneori aş zice că această izolare e auto-impusă din considerente de epuizare. Nu am niciun chef să descopăr oraşul când ştiu că e deja întuneric când ajung, la fel cum era întuneric când am plecat de acasă. Mi se pare ieşit în oraş când merg la o îngheţată la Afi. Aşa că puţin a lipsit ca vineri să nu mă opresc să fac poze la tot pasul, să imortalizez Calea Victoriei într-o zi de iarnă însorită. Am avut sentimentul acut că sunt prinsă între două trenuri, cumva palpitant şi înfricoşător în acelaşi timp. Pe de o parte e trecutul, în spatele meu, care goneşte precum scroll-ul prin feed-ul de facebook, iar viitorul se întinde în faţă dar nu poţi să vezi decât ceea ce se strecoară printre vagoane. Aşa că da, acum viaţa mea e SM, pentru că aştept să treacă trenul şi ceea ce se întrezăreşte e fie prea departe, fie de neatins. Şi mi-e prea frică să mă mişc.

 

 

Anunțuri

Un gând despre “Numb

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s