Din lumea celor care cuvântă

Citesc și uneori chiar și scriu.

Citesc zilele astea acest articol, super frumos scris. Oricum îl admir mult pe tipul ăsta de când am citit Xanax, publicat pe același site. Deși vreau să scriu despre citit, am nevoie de o fază dintr-un film pentru a-mi construi pledoaria. E vorba de filmul Bruce Almighty sau Dumnezeu pentru o zi în traducere liberă, când Morgan Freeman îi explică cum stă treaba cu liberul arbitru. Pe moment nu m-a preocupat prea tare, mai ales că despărțirea supei de roșii era mult mai cool.

Dar… cum faci să convingi pe cineva să citească ceva ce sigur îi va folosi (în opinia ta evident). Cum faci să-l convingi dacă nu s-a scos nici audio book  și nici film după carte? Eu mă lovesc deseori de chestia asta și nici nu știu să renunț (la oameni). De obicei argumentul meu suprem este faptul că șansele sunt destul de mici să auzi de cărți pe subiecte oarecum nișate scrise de iluștri necunoscuți. Și nu e vorba de faptul că și eu am scris o carte, deși un prieten m-a întrebat direct: Ce te face să crezi că e cineva interesat de adolescența ta? Adică ce te face special ca să meriți să fii citit? Și nici nu știu de ce unele cărți sunt speciale, deși despre filme spun că uneori e important să existe o legătură cu unul din personaje. Dar interpretarea actorului depinde mult de viziunea scenaristului, regizorului și de capacitatea celui ce interpretează. Te identifici cu un personaj care pare că rezonează cu tine. Vorbim de filme ancorate în realitate, nu de Harry Potter. De fapt, eu am scris cartea în speranța că cineva se va identifica cu personajul principal și că poate eu am pus acolo suficiente detalii cât să poți să faci un film propriu. Pentru că filmul pe care ți-l faci în mintea ta bate de departe orice alt film cotat bine pe imdb. Poți să fii pe rând toate personajele, poți să fii cine vrei, poți chiar să faci alegeri mai inspirate decât autorul. Adică ai toate uneltele să te joci de-a Bruce. Dar dacă vorbim de cărți al căror conținut e dureros, cărți care nu te distrează, sau și mai rău, te întristează? Alegi să citești știind că everyday is going to be a little bit worse (citat din Love Actually)? Eu cărțile alea le recomand și uneori sunt în limba engleză. Nicio surpriză cu engleza, eu o să tot spun că traducerile fac uneori un deserviciu.

Deși am capul mare și ai crede că pot să înțeleg unele lucruri (sau să le accept), eu tot mă bag peste oameni și le trimit cărți, le dau sfaturi și cel mai rău mă bat cu liberul lor arbitru. În ochii mei pare că sunt bine-intenționată, trebuie să pară cumva că să am o scuză și să nu mă uit la propria mea rezistență la sfaturi de orice fel. Și mă oftic știind că nu pot să fac bine cu forța (subiectiv din nou). Mă oftic că poate nu știu să fac promovare așa de bine cum cred că scriu. Mă oftic că sunt oameni care aleg filmul pentru că aleg să fie distrați, dar conștient știu că eu aleg mereu drumul mai puțin bătătorit. Sper ca pe viitor să-mi aleg bătăliile cu mai multă atenție, deși sunt șanse mici! 🙂

Și ca să închei o să-l citez pe tata: „Mai puneți neică mâna pe o carte” și adaug… sau un e-reader!

Open book with butterflies letters on blue sky

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s