Pentru cine nu știe sau pentru cine nu a auzit niciodată: Zilele Biz este o conferință maraton de cinci zile, pe cinci domenii de business – Antreprenoriat, Inovație, Management, CSR și Media & Marketing. Audiența este specializată pe fiecare zi, reunind manageri, antreprenori, specialiști în comunicare, consultanți, investitori, reprezentanți ai oficialităților și ONG-urilor și reprezentanți ai presei. Cu fiecare ediție, Zilele Biz se diferențiază de celelalte evenimente din piață prin invitați și conținut de calitate.

Este evident încă de la această primă descriere că este posibil (și mai ales foarte probabil) ca puțini oameni să rezoneze cu acest eveniment. În sensul că se poate să se piardă în noianul de evenimente de business care încheie anul. La fel cum de câțiva ani s-au trezit tot felul de specialiști să țină cursuri de Social Media crezând că au reinventat roata. Primul meu contact cu Biz a fost (sper că se știe!) tabăra de Social Media, despre care o să spun două vorbe puțin mai încolo. De atunci am strâns nenumărate evenimente Biz în portofoliu, am cunoscut oameni interesanți, am început chiar să mă cred parte din comunitatea strânsă în jur Martei – redactor șef al publicației Biz și gazdă a acestor conferințe inedite. De mai bine de 2 ani am învățat să diferențiez good publicity de bad publicity, ce rol are PR în Social Media și cum să spui adevărul fără să (te) iei bătaie pentru o idee susținută. Din păcate la ediția de anul ăsta a Zilele Biz nu am reușit să particip decât în prima și ultima zi. Cred însă că a fost suficient, mai ales că ediția de anul ăsta a coincis cu prima mea săptămână la un nou loc de muncă și mai mult, s-a numit I shouldn’t be alive! Spun asta pentru că de curând am citit la Mary Oliver următoarea poezie: “Listen – are you breathing just a little, and calling it a life?” și cumva m-am indentificat cu asta ca fiind ceea ce am experimentat ultimii ani. Am trăit tot timpul cu frica să nu cumva să primesc prea mult bun și am preferat să fiu eu mediocră ca să nu stric un echilibru aparent. Am ascultat ieri muzică românească din anii ’90 și mă întreb cum naiba am supraviețuit acelei perioade și încă le caut de bună voie pe youtube. Am supraviețuit unor vremuri în care nu știam câte lingurițe de zahăr are tec-ul și dacă paharele din care îl beam erau igienizate corect. Am supraviețuit când m-am dat în umbreluțe la Eforie Sud și la naiba, am supraviețuit și hamsiilor (și eu și ficatul meu). Am supraviețuit unor joburi ciudate, am supraviețuit vizitelor prin spitalelor României și mi-am înăsprit sufletul asistând neputincioasă la faptul că unii nu au fost așa norocoși ca mine. Zilele Biz au fost despre astfel de povești de viață, antreprenoriat, despre mărire și decădere, dar mai ales despre curaj. Nu-mi fac griji că scriu prea târziu, pentru că cine vrea să meargă la evenimente care chiar spun pe bune o să meargă indiferent ce scriu eu.

Eu sunt unul din oamenii convertiți, nu am nevoie să mă mai conving în privința conferințelor care într-adevăr merită bifate. De aceea, joi o să merg la Biz Social Media Snow Camp, a 6-a ediție pentru mine. Cred că nu am spus suficient că mă bucur că acum 2 ani și jumătate mi-am ascultat instinctul și am mers la tabără (aș spune against all odds) și nu am regretat niciodată. Pe final las un clip care a încheiat Zilele Biz (ne-a fost prezentat de Valentin Suciu – Creative Director Jazz), un clip din care să ne inspirăm pentru rezoluțiile lui 2017: