Sau mă placi puțin.

Pentru că îmi plac provocările care implică scrisul și pentru că tocmai a trecut Ziua Femeii, am decis să scriu ceva despre aprecierea la români.

Cei de la Sissi Romania  au realizat un studiu din care a reieșit că bărbații din România sunt adepții gesturilor mărețe dar mai rare, pe când femeile ar prefera gesturi mai mici de apreciere, dar mai dese. M-am gândit mult la subiect, mai ales că în weekend am primit confirmarea (oarecum) că sunt genul de om care apreciază cadourile ca mod de manifestare a iubirii. Cred că știe toată lumea de Cele cinci limbaje ale iubirii care ne spun că ai nevoie de una din următoarele: declarații, timp petrecut cu persoana iubită, cadouri, servicii și contact fizic. Da, îmi place să primesc cadouri, dar semnificația acestora merge mai departe de gestul în sine – eu înțeleg printr-un cadou că cineva mă cunoaște suficient cât să știe ce gusturi am. Dacă știe ce gusturi am, înseamnă că mă ascultă. Dacă mă ascultă, cu siguranță am petrecut timp împreună (suficient). Iar oamenii care petrec timp împreună, împărtășesc și niște gesturi de tandrețe simple.

Da, e important să te simți apreciat prin tot felul de gesturi și la rândul tău să oferi fără zgârcenie. Cred că cel mai mare dușman al acestor gesturi este timpul și interacțiunea în online. Nu la modul absolut, ci în ideea că ne obișnuim să trăim pe ritm de scroll. Nu avem timp să aprofundăm nimic, nici să savurăm în tihnă. Cum mi-ar plăcea să fie gesturile de apreciere din partea significant other?! Mi-ar plăcea să reflecte faptul că mă iubește așa cum sunt și cum sunt e suficient! Normal că nu e simplu, nu există rețete de succes. Asta e fix precum bancul: Oamenii de știință au descoperit ce-și doresc femeile. Apoi ele s-au răzgândit!  Evident că ne-am răzgândit! 🙂 Indiferent de ocazie,mie îmi place să primesc ceva bun. Ceva bun înseamnă că știi că nu-mi plac căpșunile prea tare, dar îmi place zmeura. Că ciocolata fină e orice de la Lindt în sus. Că prăjitura de la cofetăria de cartier e lame (cu excepția celor care locuiesc în centru), iar orice prăjitură din frigidere de la Mega nu se pretează pentru ocazie. E greu?! Pentru mine se traduce simplu: îmi place că nu mănânci toate porcăriile, te apreciez suficient cât să țin minte ce îți place și nu în ultimul rând: nu sunt zgârcit. De-aia studiul a ieșit cum a ieșit! Dacă primești o bijuterie care nu putea fi cumpărată din bugetul comun, imediat te gândești ce a primit cealaltă femeie. 🙂

Dacă ne-am lua în serios, așa cum ar trebui, ar trebui să recunoaștem că primim ceea ce oferim. Că uneori iubirea te face vulnerabil și nu vrei să se vadă. Sună a clișeu și chiar e: iubirea e singura care contează. Aprecierea se simte și apoi se manifestă. O declarație, un cadou, un serviciu, o atingere marchează faptul că te văd. Când te văd și simt că mi-e drag de tine, vreau să te fac fericit(ă). Pun ibricul pe foc, fac un ceai verde cu iasomie și scot prăjiturile alea cu aromă de flori de portocal, apoi stăm alături în liniște. Te văd, te simt și te iubesc (graso!).

sursa photo: pexels.com