Sexy, sexier, sexist

Problemele din lumea „modernă” au început când femeile au început să citească și să scrie, apoi să recitească ce au scris. Așa m-am trezit și eu zilele trecute să citesc ceva. Eu nu sunt mare consumatoare de video, cel puțin nu pe site-ul numit facebook, așa că citesc multe prostii și mă uit la poze (cu oameni și pisici), ocazional mai stalk-uiesc oameni. Așa s-a întâmplat și zilele trecute când am citit acest articol. Pe scurt e vorba de doi colegi de muncă, care au făcut un mic experiment: s-au semnat unul în locul celuilalt în emilurile către clienți (vorbim de un bărbat și o femeie). Dacă aveți chef citiți, dacă nu, nu e nimic neașteptat la rezultatele experimentului.

Eu după ce am citit, am simțit că e revelația secolului. Întâmplător sau nu, o bună prietenă mi-a spus zilele trecute că a ajuns să aibă 3 extra joburi pe lângă cel de la 9-17 care (culmea!) e bine plătit. De ce se supune singură la acest chin?! Pentru că self esteem, nevoia de a fi apreciată și sentimentul acut că o să-și lovească curând șeful dacă nu caută recunoaștere în altă parte. E și single mom, deci un fel de femeie fantastică, dar cu chiloții pe sub haine și fără bentiță ridicolă. Nu știu cum se face, dar eu mă gândesc la mine ca la o femeie deșteaptă, deși deseori îmi scapă evidentul. În cei peste 10 ani de experiență profesională nu m-am gândit niciodată la sexism la locul de muncă. Mi s-a părut că mediul de lucru are oricum destule defecte, părea prea mult să ne ocupăm și de asta. Cert este că nu am fost niciodată în poziția de a semna cu numele unui bărbat, așa că habar nu am cum e de partea cealaltă. Dacă un coleg ți-a furat ideea și a promovat-o ca fiind a lui e cu totul altceva. Adică nu mi se pare mai grav decât o idee furată de o șefă femeie. Surprinzător aici mă aștept la orice, parcă solidaritatea feminină ar fi un fel de unicorn. Și mai surprinzător, chiar am înțelegere pentru o femeie în poziție de conducere: I-o fi și ei greu să răzbată într-o lume a bărbaților!

Revenind… Nu îți dai seama că e greu atunci când te-ai obișnuit să te zbați pentru idei originale, credibilitate și obiectivism. Eu nu mi-am dorit niciodată să fiu bărbat, dar uneori îmi doresc să-mi fie mai ușor fiind femeie. Nu văd de ce trebuie să fie un compromis undeva. De ce nu pot să folosesc toate emoțiile alea reprimate în scop creativ. De ce e greu să te faci înțeleasă când creierul tău nu funcționează neapărat pe scurtături și logică?! M-a distrat europarlamentarul ăla care se crizase cu nivelul salarial cuvenit femeilor. Să mori tu că merităm mai puțin! Nu cred că trebuie să fim egali fără merit, dar nici nu trebuie să fim judecate că luăm decizii pe baza emoțională, sau că alegem să simțim atunci când trebuie să analizăm. Eu am obosit să dovedesc că sunt la fel de bună ca un bărbat și de ce am compara mere cu pere dacă oricum nu-și are rostul comparația? Și dacă nu e luptă egală, cine zice că nu putem apela la tot arsenalul din dotare? În războiul sexelor e permis orice și Mama Natură chiar solidarizează cu noi! Așa că la finalul zilei de muncă o să concluzionez că am făcut tot ce se putea și dacă nu am reușit să-i cuceresc cu o idee, măcar i-am zăpăcit (pe colegii bărbați). Și o să-mi susur doar pentru urechile mele: „I’m a bitch, I’m a mother, I’m a child, I’m a mother… ”

fuck

Courtesy of pinterest.com.

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s