Extraordinary Visual

Cred că de multicel nu am mai povestit despre cum am început să fac blogging și cam ce oportunități a deschis asta pentru mine. Era pe la 1900 și ceva… glumesc, au trecut doar patru ani. Patru ani, peste 300 de blog posts, 2 cărți și a treia pe drum. Cel mai important și ce merită menționat de fiecare dată este că oamenii uită cum au pornit la drum și au impresia că lucrurile au venit așa peste noapte și totul merge ca uns.

37263374_10156486378019844_8715861495520428032_n

în primul rând o să las aici articolul lui Manafu pentru că de multe ori se pierde din vedere ce desfășurare de forțe e la un astfel de eveniment. Manfu a fost cel care m-a invitat la Webstock imediat după prima tabără BIZ și ca idee, acum patru ani erau mai puține bloguri în total și mai multe active. Nu o să punctez aici ce s-a schimbat în Social media între timp, ci doar cum ne-a schimbat pe noi (late bloomers) Social Media în general. Parcă era pe la finalul lui 2015 când Manafu m-a chemat să vorbesc despre contul de Instagram al TAROM – păstrez ppt.-ul ca să îmi aduc aminte. Contul fusese făcut de mine, avea vreo 5 luni de la înființare și puțin peste 300 followeri. Trei sute, nu am omis niciun zero. A fost ultima prezentare din panelul respectiv, era ora 6 într-o zi de joi și toată lumea era plictisită. Totuși, el a fost cel care a riscat chemând un vorbitor dintr-o companie de stat să vorbească despre how-to’s pe Instagram. Pentru mine a fost o experiență memorabilă, am cunoscut oameni extraordinari și mi-am dat seama că poți să faci o diferență indiferent de circumstanțe. Am ales să mă prezint pe mine, ce pot eu să fac și ce știu că pot să fac. Așa a fost și la Instacamp de vineri, am venit gătită ca o nașă pentru a exersa expunerea și pentru a-mi purta culorile cu mândrie. Culoarea mea preferată e roz și câteodată lila. Photo credit: Silviu Pal. 

Instagram e despre pasiune și ce poți comunica fără vorbe. O să vorbesc eu despre doamna care s-a supărat puțin pe viață la dezbaterea influencerilor. Întrebarea era dacă mai e viață între postări? Răspunsul meu este că nu, aia e viața și cine nu reușește să vadă asta, nu are ce căuta la o conferință de Social Media. De departe invitații mei preferați au fost Ana Morodan și Codin Maticiuc, aș zice că mă identific cu ei. Dacă Social Media e jobul tău, atunci treptat îți acaparează viața și nu neapărat neplăcut. Mie îmi place să descriu în cuvinte senzații, poze mentale ale unor momente și da, vreau ca oamenii să (mă) citească. Nu contează că e facebook, Instagram sau orice altceva, vrei ca arta pe care o faci să ajungă la ceilalți. Poate e mult spus artă, dar avem datoria să ne expunem (Da, în sfârșit o simt și eu!) atât cât ceilalți să capete încredere că e posibil. Avem nevoie de comercial în viață noastră pentru că altfel nu am avea din ce trăi, e atât de simplu – de aia în poză se vede Haagen-Dazs. Apoi scrii, pozezi pentru cei care te urmăresc. E o datorie?! Cam da, dar e asumată. You traded it for fame!

Și scrii despre tine când ești mai puțin glamour și vrei să show your colors, alea adevărate. Noi ca oameni nu suntem definiți doar de jobul nostru, suntem ființe complexe care au ales o viață mai over-sharing. Ce e universal însă, e pasiunea, aia de a fi autentic, că tot se abuzează de asta în ultimul timp. Să fii autentic e în accepțiunea mea puterea de a nu ține pentru tine lucruri care ar putea îmbogăți viața celorlalți. Cum e scrisul, cum e un cadru perfect cu o prietenă pe care nu ai văzut-o de juma de an…

37240367_10156486378799844_5724987974442024960_n

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

Create a website or blog at WordPress.com

Up ↑