Dă mai departe

Aș fi vrut să fie ‘dă mai departe‘ ăla care nu e scris când te doare ficatu’ de stres… dar nu e. Citesc despre oameni care pleacă din țară (de tot) și îmi aduc aminte cum mă gândeam și eu să fac asta acum vreo 7 ani. Se termina concediul de creșterea copilului și credeam că e mai ușor să învețe să vorbească altă limbă întâi. Nu a fost să fie… am rămas. Nu e neapărat rău că am rămas, cred că nu aș fi avut ocazia să cunosc oameni pe care acum îi numesc prieteni. Cum ar fi Crivăț, mi-e drag de el ca de un frate, dar l-au adus în stare… așa zice o vorbă românească, o amenințare strămoșească:  Nu mă duce în stare! E unul din acele lucruri care nu se pot traduce, nu transcend bariera limbii. Eu m-am apucat să scriu azi ca să vă spun că nu am unde să plec. Aici sunt încă toți oamenii pe care îi iubesc, bula e încă intactă, deși nimeni nu știe pentru cât timp.

Am vorbit zilele astea cu prieteni din copilărie și ne-am dat seama că îmbătrânim și ne facem timp să ne vedem doar când e vreo obligație: nuntă, botez sau înmormântare. Ne-am smintit, nu am niciun dubiu! E sminteală în care vor să fim, aia care te panichează, care îți înmoaie genunchii și te face să nu știi încotro s-o iei. M-am trezit azi dimineață și m-am bucurat că încă trăiesc, dar am uitat cum să trăiesc. Acum patru ani când am început să scriu (La mulți ani, blogule!), l-am cunoscut și pe Groparu. Groparu a făcut un film foarte mișto, că așa vrut el să facă un film și a dovedit că se poate. Când mă apucă ne-starea, mă duc și citesc despre-blog-ul lui Groparu ca pe o mantră. Și am decis să-mi fac și eu un despre d-ăsta și să dau leapșa mai departe. Să nu uităm să ne numărăm binecuvântările totuși, să nu uităm că suntem vii.

Mie Irina îmi place să trăiesc în țara mea, vorbind limba mea, scriind limba mea cu diacritice doar pentru că pot să exersez scrisul corect. Eu, Irina, vorbesc cu ușurință și scriu și în limba lui Shakespeare pentru că așa am fost crescută să învăț mult ca să ajung departe – am ajuns tocmai în sufragerie. Tot eu respect dreptul nostru de a ne exprima câștigat cu greu acum aproape 30 de ani de oameni mai curajoși decât mine. Îmi place să cred că e o responsabilitate să cresc un pui de român și să-l educ fix în același spirit în care am fost și eu crescută: să respecte natura și alte viețuitoare cu care împărțim pământul și cu frică de Ăl de Sus. Pe mine nu a trebuit să mă învețe nimeni cum stă treaba cu frica de Dumnezeu – se cheamă bun simț. E de bun simț să nu furi, să nu juri strâmb sau să minți. Dar să revenim: ce mă face să nu plec, că de ținut am zis deja ce mă ține.

Îmi place să lucrez de acasă și să savurez dimineața un ceai negru cu aromă de cardamom alături de o felie de chec. Să mă dau pe facebook în timp ce scutur absent zahărul pudră de pe chec și să văd cum prietenii mei fac chestii cool și să-i invidiez puțin (de drag). Să mă pun în fața unei pagini goale și să-i zâmbesc clipocitului de cursor care mă așteaptă. Să știu că dacă mi-e poftă de un dil pot oricând să dau o fugă la Calif Militari și apoi să-mi iau cafea de la ghereta de lângă Calif. Dil-ul să fie mereu la fel, latte-ul tot cu 2 shoturi de espresso. Să pun muzică și să dansez în pijamele în diminețile în care am vreo mică victorie profesională – mai nou dansez pe Dura. Să știu că prietenele mele sunt pe chat și fiecare relatează dintr-un colț al Bucureștiului și dacă am vrea să ne vedem, am putea. Să o sun pe mama care stă la două stații de mine și să o rog să-mi facă o ciorbă cu perișoare de curcan. Astea toate sunt aici și nicăieri nu ar mai fi la fel. Noi suntem our peoples și cu toții ne aflăm la aceeași răscruce; dacă dezbaterea asta ar fi între Moromete și Cocoșilă ar suna așa: „Datoria oamenilor luminaţi dintr-o ţară e să-i ajute pe cei din mijlocul cărora au ieşit.” și noi ca moștenitori vrednici ne-am întreba ușor zeflemist: Pe ce te bazezi? 

Pe final o poză cu mine pe post de click-bait, să vă gândiți că băusem țuică de-mi luceau ochii așa. 🙂

36698248_10156456090439844_5914817282588016640_n

Reclame

Un gând despre “Dă mai departe

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s