Sunt oameni.

În primul rând vreau să clarific cum se face să decizi cu câți e se scrie a crea. Pare că devine o problemă din ce în ce mai mare să ne folosim mother tongue 🙂 . Deci, luăm ca bază lucr- din a lucra și cre- din a crea. Vrei să scrii eu cre-ez (cu doi e), pentru că ai spune/scrie eu lucr-ez. Pare complicat, dar nu e.

Anyway, să nu exagerăm, că eu nu m-am mai întâlnit cu gramatica din clasa a-VIII-a; și am o problemă serioasă cu virgulele, pun multe să fie. Mâine merg la Content Creators, prima conferință dedicată oamenilor creativi, organizată evident de BIZ. Conferința s-a nimerit cum nu se poate mai bine, tocmai dau bun de tipar pe cartea de bucate. Sigur că și eu iubesc cărțile și în special mirosul de carte nouă și sentimentul îmbarcării într-o aventură. Cartea de bucate este un efort creativ a doi oameni: al lui Alex Purcărea și al meu. Alex face ilustrații, iar postarea de azi conține dezvăluirea în premieră a unei astfel de ilustrații. Iar eu, ei bine, eu fac ceea ce cred că știu cel mai bine (cu siguranță nu ceea ce am învățat) – scriu despre mâncare. Problema oamenilor creativi este că nu știu să vorbească despre ei cu mândrie; ceea ce uneori trece drept modestie și de mai multe ori drept nesiguranță. Orice creație este o formă de expunere a noastră, a sufletului nostru, a celor mai ascunse idei. Pentru că rareori se califică drept act creativ momentul în care gândești o scriere de 500 de caractere. Creație e atunci când tu și tastatura vă bateți care scrie mai repede decât gândește celălalt. Sau oare era invers?! Nevermind!

Nu toată scrierea e un act creativ dacă nu-ți aduce împlinire la nivelul la care simți tu că ai nevoie. Poate o armată de critici să confirme că e ceea ce trebuie, dar validarea vine tot de la tine. Uneori îți cauți primele cuvinte cu ajutorul altor scriitori și le folosești ca să-ți dai startul. Eu zilele astea am în minte ceva de la Marin Preda: “Dispariţia iubirii e ca o oglindă întoarsă, nu se mai vede nimic, te uiţi zadarnic în ea. Gestul tău nu se mai reflectă, nu-i mai răspunde nimeni. Eşti singur.” Mă gândesc cum se simte singurătatea asta, o integrez în mine până mă doare și apoi scriu. Scriu mereu despre tot ce simt, dar cu grijă, să nu-i doară și pe alții cum am simțit eu actul creativ. Pare complicat, dar nu e. 🙂

E bine să iei pulsul pieței, să te întâlnești cu alți creatori de conținut, să-i invidiezi că sunt mereu mai… decât tine și asta să te determine să te iubești mai mult (și pe tine și scrierile tale). Da, eu Irina, sunt creatoare de conținut și o să mă integrez perfect mâine, fiind doar puțin înfumurată. Iar cartea de bucate (deși nu a fost neapărat ideea mea) – a ieșit aproape de perfecțiune și abia aștept să o scot în lume.