Cum o să-mi petrec sfârşitul lumii

Sunt pusă mereu în situaţii neaşteptate care mă determină să mă adaptez. Şi nu mai pot cu oamenii care te încurajează de genul: Zi mersi că… !

Sincer nu mă pot preocupa de soarta tuturor orfanilor din lume, nici nu pot să fiu recunoscătoare infinit că m-am născut. Mi se pare că toată viaţa ne mişcăm într-un fel de schemă logică, unde indiferent ce alegi… să zicem că e nasol. Cum ar fi faptul că ţi se opresc gazele pentru neplată în săptămâna în care pleci în concediu. Zi mersi, na! Că pleci în concediu, evident. Ce, nu te-a prins omu’ de la gaze acasă? A doua deplasare costă 80 de lei. Dar… să nu uităm că pleci în concediu. Şi dacă nu eşti recunoscător, zici că te pasc 7 ani de ghinion, plus că eşti sănătos, să nu uităm de sănătate…Cum, eşti şi răcit în concediu? Ce să zic, eşti ghinionist! A plouat în fiecare din cele 5 zile (o zi are 24 de ore, ca să ne înţelegem) pe care ţi le-ai rezervat pe booking din martie? Bummer! Ce zici, că nu mai ai bani de altă vacanţă? Da, mă, dar alţii nu apucă nici măcar atât…

Ok, a plouat zilnic, asta înţeleg, dar mâncarea la hotel era bună? Dai să zici că nu era chiar aşa, că era rezonabil şi hop! nu te mai ascultă nimeni. Da, când eşti veselă e bine, dar aşa? Pe bune, ne deprimi şi ne piere cheful. Că d-aia nu se întâmplă nimic în ţara asta, sunteţi un neam de depresivi. Şi îţi dai seama că poate are dreptate, că prea te-ai văitat şi tu, pare că nimic nu-ţi convine, eşti nemulţumită în permanenţă. Cu ocazia asta ai nişte revelaţii cum că d-aia nu ţi-a ieşit nimic în viaţă. Prea vezi numai partea goală a paharului. Nimeni nu are chef să stea în preajma unui ciufut, aşa se explică de ce nu prea te plăceau nici părinţii tăi, parcă şi în generală profesorii te simţeau că eşti nemulţumită… De fapt, dacă stai pe gânduri puţin nici tu nu prea te placi. Da, parcă eşti prea tristă, ai predispoziţie la melancolie, chiar mai des de 28 de zile. Şi după ce îţi plângi de milă câteva zile, ai o nouă revelaţie. Tre’ să fii optimistă! Afişezi o mină zâmbitoare, care uneori pare dubioasă, că nu se poate să fii fericită tot timpul, WTF! Şi vei afla în curând că nimeni nu vrea să-ţi fie aproape, că eşti prea ciudată, nu te identifici cu problemele lor, nu eşti empatică, zâmbeşti ca o tâmpită!

Eu m-am hotărât să fiu nemulţumită. Şi la judecata de apoi sau ce va fi, nu o să fiu recunoscătoare pentru nimic, pentru că eu nu vreau să plec de pe pământ prin cine ştie ce necunoscut. Nu am apucat nicio vacanţă mişto, aşa că stau aici până vizitez tot ce am nevoie. Nu plec nicăieri până nu văd lumea!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s