Comunică cu mine, prinţesă!

Nu prea e frumos ce fac, pentru că titlul e un extras dintr-o reclamă a unui operator de telefonie mobilă. Nu e frumos, pentru că nu are acelaşi efect când e scos din context. M-am apucat de scris pe blog de câteva zile şi mi se pare foarte complicat să trimiţi nişte mesaje în online, fără să primeşti niciun feedback (cel puţin nu imediat). La mine comunicarea e de genul unilateral oricum, sunt genul de om care aşteaptă să termine celălalt de vorbit, ca să zic eu ceva. Şi dacă dau peste cineva care e exact ca mine, vorbim unii peste alţii.

Şi mă pune pe gânduri faptul că acum sunt în căutarea unor răspunsuri legate de profesia mea, if it’s the right one. Mi se pare că aş putea să comunic, dar cum să fac să şi ascult. Cred că îmi lipsesc prea multe chestii pe care le presupune ascultatul nepărtinitor, răbdarea în primul rând. Cum poţi să cultivi asta când ai trecut prin viaţă crezându-te cel mai deştept, indiferent de auditoriu. Că dacă nu-mi vede nimeni valoare sunt proşti, sau eu sunt neînţeleasă. Which is it?!

Aşa că m-am îmbarcat în această călătorie of self-discovery. Joi o să merg la o tabără de social media, care sper eu că-mi va rezolva o parte din dilemele de mai sus. Şi dacă nu, tot o să insist până găsesc locul potrivit, jobul potrivit…

O să copiez mai jos primul text scris de mine pentru un blog:

AM I TOO OLD FOR THIS SHIT?!

Primim într-o zi prin noiembrie anul trecut o invitaţie la un workshop: „Trends in innovation”. Nu se înghesuie nimeni, se ştie că eu sunt dornică să particip la chestii, aşa că primesc eu invitaţia. Ajung acolo dimineaţă, bem cafeaua, oameni din diverse companii, facem oleacă de networking. Ne aşezăm şi apare şi vorbitorul nostru. Ce voi reproduce în continuare este conversaţia care avea loc în capul meu: „Cică e un teaser, nu workshop. Pfui, big deal, parcă eu nu vorbesc engleza. A scris o carte fătuca asta, „Nativii digitali,smth”. Pe bune?! Definitely not my peers! Ce zici: că facebook are 10 ani? Nu se poate, păi eu am cont din 2010, mi l-a făcut soră-mea că avea nevoie de un vecin la fermă. Să scot naibii chestia cu „work in a fast paced environment” din CV, că sunt praf.”

Aveam impresia că tocmai ce mi-am dat la o parte piatra de la peşteră şi am dat peste lanul de porumb spaţial. Mă uit în jur. Lumea zîmbeşte, aprobă uneori. Să mori tu că ştiai lucrurile astea! Acum exagerez puţin. Să vă spun ceva: Nu am decît 33 de ani, nu am smartphone, să zicem by choice şi chiar nu trăiesc în peşteră. Teaser-ul respectiv a fost foarte tare, felicitări şi vorbitoarei, cred că între timp a mai scos o carte.

Mă duc acasă şi încep să studiez. Ce să vezi, facebook chiar are 10 ani, care e treaba cu instagram că cică l-au cumpărat, cu twitter, cu google plus, etc. Păi cu mine cum rămâne, că eu mă laud că ştiu şi aia şi aia, că îmi place să învăţ tot timpul, bla, bla. Caut să vad ce face un social media analyst, sună mişto, dar tot nu prea înţeleg. Gata! Mă duc la un curs, cică e pentru beginner, ce mă învaţă ăştia oare, cum se pune o poză pe fb?! Merg la curs şi BANG! Facebook ads, pay-per-click, strategie…stai puţin, ăsta e marketing. Vorba aia: Neo vede matricea şi se luminează! În cazul meu era la minte. Generation gap? Nici vorbă, e ditamai falia, dar nu mă las. Dacă ei vin dexteritatea, eu vin cu cunoştinţele clasice (alea din cărţi). 🙂

Şi ca să închei într-o notă optimistă: Merg cu bărbatul meu la film, la #selfie. Lăsăm odrasla, şi mergem la Plaza că cică e mai linişte. Vârsta, deh! În sală până în 15 spectatori. Filmul e tare, mi-a plăcut mult. Eugen şi cu mine râdeam ca tâmpiţii, şi la un moment dat am constatat că numai noi râdem, un cuplu a şi plecat din sală. Băi, digital natives, vă trebuie simţul umorului ca să rezistaţi în lume! Voi nu rezistaţi nici când sunteţi puşi în faţa propriei imagini?! Ajungem acasă, eu îi zic lui Eugen: Auzi tu ştii ce e ăla un hashtag? (Aici fac pe deşteapta, că de-abia ce aflasem şi eu). „

Închei cu un citat de la CEO -ul Yahoo, Marissa Mayer

I always did something I was a little not ready to do. I think that’s how you grow. When there’s that moment of ‘Wow, I’m not really sure I can do this,’ and you push through those moments, that’s when you have a breakthrough.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s