Am citit zilele trecute de un concurs: pe unde l-ai plimba pe un american care vizitează România. Prima chestie la care m-am gândit e cum să zici ceva şmecher de tot, ceva la care nimeni nu s-a gândit. Apoi mi-a trecut entuziasmul şi mă gândeam că de fapt nu prea ai ce să-i arăţi. 

Îmi şi imaginam cum îl iei de la aeroport şi îl duci în mijlocul unui câmp, după care îi povesteşti pe limba lui (pe care oricum o vorbeşti impecabil): “Americane, iată frumuseţea patriei noastre: ascultă, inspiră, simte. Eu când eram mică mergeam cu vaca şi cu o mână ţineam lanţul vacii, iar în cealaltă Eugenie Grandet a lu’ Balzac. Nu, nu suntem neam de ciobani, da’ părinţii sunt intelectuali şi ne încurajau să citim oricând putem.” Şi după ce mă lansez în nişte texte de genul ăsta, l-am pierdut de tot pe American. Sau să-i povestesc despre nea Vasile care şi-a dus fetele la Mac (când s-a deschis în România) şi apoi a tot încercat să reproducă nenorociţii ăia de hamburgeri în propria bucătărie. Cum se zice la asta: DIY spirit? 

Nu cred că îi poţi povesti unui om din orice altă ţară de ce nu plecăm, sau de ce revenim la ţărişoara noastră. De ce atunci când vii din Germania unde ai consumat tot ce se termina în “wurst”, îţi iei de la supermarket câteva felii de parizer ce vor fi savurate aproape pe nemestecate cu muştar şi pâine tăiată grosier? Pentru că poţi scoate românul din ţară, dar România nu va ieşi niciodată din el. Vom avea mereu nostalgia lucrurilor făcute ca pe vremuri, care vremuri nimeni nu ştie, e o combinaţie de senzaţii olfactive, o dezordine care te face să te simţi acasă oriunde în România. Mereu auzi: “Bă, se vede că am intrat în România!”, dar cred că multă lume o spune ca un fel de uşurare, de genul bine că am ajuns. 

Aşa că eu zic să-l trimitem la Bran, nu de alta dar de când a venit tot întreabă unde e Dracula. Acolo poate să stea să se bucure câteva zile de senzaţii tari româneşti de semi-ebrietate, iar bonus va lua acasă nişte kitsch-oşenii pentru semenii lui. Nu mi-am dat seama cum facem să-l convingem că România este într-adevăr în Europa, mă mai gândesc. 🙂

P.S.: Nea Vasile s-a lăsat de hamburgeri, dar face o ciorbă de burtă demenţială. Cu de toate!