Lost and found

Mă gândeam să inaugurez o rubrică de chestii care îmi plac, dar era nepotrivit să încep aşa: îmi place de soră-mea! Dar pe bune îmi place! Dacă vorbesc despre ea, oamenii au impresia că e prea importantă pentru mine, de parcă nu ar fi corect să-ţi iubeşti sora. De ziua ei anul trecut, i-am scris un email mai soft aşa, corny pe alocuri cu accente de mushy, şi îmi zice: Fată, cred că tu vezi la mine mai mult decât e de fapt! Poate că văd, dar dacă nu face rău nimănui…

Când eram mici, nici nu ştiu cât de mici (e diferenţă de 4 ani între noi, ea e mai mare, eu mai frumoasă), eram împreună în faţa blocului. Era o seară de vară, a doua zi urma să plecăm la mare (asta am aflat mai târziu). Soră-mea mă lasă acolo, ca să meargă până sus. Acu’ pentru cine mă cunoaşte, ştie că am o problemă cu instrucţiunile, cu respectatul autorităţii, etc. Ei bine, se pare că de mică aveam această problemă, pentru că am plecat. Vorbim de cartierul Militari undeva în anul 1984, nu erau maşini pe stradă, dar în schimb trenul circula pe linia acum dezafectată din capătul străzii Moineşti. Ce îmi aduc eu aminte, e că pe şina de tren erau mulţi şerpi şi câţiva câini. Probabil imaginaţia a contribuit mult la construcţia acestei amintiri. La un moment dat a trecut pe lângă mine, alergând, o fată. Probabil mă cam speriasem între timp şi plângeam, că ea s-a întors din drum. M-a luat la ea acasă, sau la părinţii ei, şi m-au schimbat cu hainele unei păpuşi. Nu pot să presupun decât că “transpirasem” de emoţie şi că statura îmi permitea să port haine de păpuşă. Oamenii respectivi au sunat la miliţie, unde părinţii mei deja sesizaseră dispariţia. A doua zi am plecat la mare, şi din întâmplarea respectivă au rămas doar câteva poze cu hainele de păpuşă. Cătă, m-ai rugat să scriu despre asta. Dacă mă uit în urmă, văd un copil care ştia să trăiască altfel decât paralizat de frică. Văd că am fost pierdută şi regăsită. Şi de atunci mă tot regăsesc. 

“Au trecut ani şi viaţa s-a schimbat”, soră-mea e acum shaman şi a aflat că oamenii îşi pot vindeca trecutul, îşi pot recupera energiile pierdute, îşi pot vindeca traumele copilăriei, prin vindecarea Corpului Energetic de Lumina. Pentru mine, e o deschizătoare de drumuri, e sistemul meu de referinţă, şi mă bucur că măcar una din noi şi-a găsit vocaţia. Pentru că eu nu ştiu să explic ce face un shaman, vă las un link cu următorul eveniment de gen, care va avea loc la Constanţa.  

Long live surorile Sister! 

Advertisements

One thought on “Lost and found

Add yours

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

Create a website or blog at WordPress.com

Up ↑