Sau ce făceam acum 15 ani?

Nici nu ştiu ce mi-a venit să scriu despre asta, poate nostalgia, poate faptul că îmi zburdă în minte tot felul de teorii moderne, de lecturi tematice de sezon, de concluzii de an.

Acum 15 ani aveam 18 ani, şi nu era doar optişpe ani ca-n cântecul lui Chirilă. Mi se părea că sunt adult de multă vreme şi asta nu se datora ţuicii fierte cu care mă îmbia mamaie când era frig. Aveam 18 ani şi eram clasa a 11-a la un liceu din capitală, să-i zicem de fiţe. Vacanţele le petreceam la ţară, şi cum azi începe vacanţa şcolară, eu cam pe vremea asta îmi făceam bagajele. Haine de stat în casă şi haine de discotecă. Discoteca din sat, care coincidea cu căminul cultural. La parter era discoteca şi barul, la etaj cică ar fi fost o bibliotecă, dar dacă stau bine să mă gândesc era un fel de mit “rural”, că nu împrumutase nimeni cărţi de acolo. Cu puţin noroc primeai bani de o pereche nouă de blugi şi geacă nouă. În anul respectiv aveam o pereche de blugi Lotus şi o geacă dintr-un material dubios, cauciucat. Geaca era din H, blugii din Unirii, unde mă înghesuisem cu o prietenă în cabina de probă să mă ajute să intru în ei. Aşa se făcea, că dacă îţi luai o pereche de blugi pe sezon era de dorit să nu se lase. Echipată în felul ăsta mergeam la ţară, să prind discoteca de weekend, deşi era încă post.

Cred că ăla a fost ultimul an în care am primit o felicitare scrisă de mână, de la o prietenă de acolo din sat. Deşi s-ar putea să fi fost cu un an înainte. Pentru că nu ştiu cum s-a întâmplat dar parcă într-un an de zile s-a terminat adolescenţa, a dispărut ca şi cum nu ar fi fost. Acum trăiam drama primei iubiri, am apucat să clipim şi totul s-a transformat în meditaţii şi planuri de viitor. Dar până acolo, am avut acest an, când era important la cine faci revelionul, cine face cumpărături, cu ce te îmbraci. Mamaie era printre puţinii oameni din sat cu baie în casă, dar din păcate nu avea şi boiler pe lemne. Aşa că toată iarna geamul de la baie era îngheţat. Nu conta! Făceam duş rapid, apoi puneam un scaun lângă sobă şi aşteptam să mi se usuce părul. Mă uitam cu mamaie la diverse emisiuni care îi plăceau ei, chiar şi “Surprize, surprize”. Apoi când se făcea ora, mă schimbam în camera mea şi plecam spre discotecă. Era mai plăcut când prindeam una din iernile alea geroase, când blugii Lotus stăteau aşa lipiţi de picior că nu ţineau deloc de cald. Nici nu se punea problema să ne acoperim capul, că stricam freza. De machiaj nici nu putea fi vorba, poate doar un strugurel. Fără telefon, fără nimic, doar cu exuberanţa tinereţii. Care atunci părea chiar fără bătrâneţe.

Ce m-a inspirat să scriu azi e tocmai discoteca de la ţară. Nici acolo nu era încălzire. Te încălzeai pe măsură ce se aglomera şi de la dans. Şi dansam! Că era 3SudEst sau The Prodigy. Apăruseră şi manelele, dar nu aveau aşa succes. Poate pentru că oamenii, chiar şi ăia de la ţară, îşi cultivau gustul pentru muzică cu Radio Contact. Mie îmi plăcea să stau lângă boxe, şi într-un an, din prea mult entuziasm am dărâmat boxa peste bradul împodobit. Vai, ce ruşine mi-a fost! Dar nu atât de ruşine încât să lipsesc de la discotecă seara următoare. Ciudat, nimănui nu-i păsa că-ţi afectează auzul, sau că nimeni nu bea apă, ci Pepsi (cred că nici nu se vindea apă la bar). Şi aşteptai cu nerăbdare un blues, să te odihneşti sau să vezi cine te va invita la dans. Băieţii aveau freze şi ţinute copiate din Beverly Hills. Serialul! 🙂

Am auzit de atâtea ori că nu e bine să ne agăţăm de trecut. Dar cum poţi să uiţi?! Mai ales că pare aşa aproape. Dar nu-mi aduc aminte dacă ştiam că suntem fericiţi.

Şi o floare de nu-mă-uita, în mijlocul iernii, în anul 2014.

sursa poză: dreamstime.com