Ieri am fost la Social Media Summit,  şi ca la orice eveniment organizat de Biz, sfârşitul zilei te prinde epuizat, dar fericit. Am ales să merg pe jos de la Romană la Universitate, că parcă frigul nu era aşa muşcător. Pe drum m-am întâlnit cu o colegă, care m-a felicitat că merg la conferinţe, că cică mă deştept. Eu zic că e oricum târziu pentru deşteptarea asta, plus că dacă îi ziceam că e despre facebook, îşi lua cuvintele înapoi. Eh, nevermind! E şi social media o isterie care o să treacă… dar până una-alta e aici. 🙂 Facebook tocmai a împlinit 11 ani, cumva a îmbătrânit (sau poate s-a maturizat odată cu generaţia noastră), am auzit că McDonald’s a făcut prima campanie pe Tinder şi că butonul de share pe whatapp ar trebui să fie un must.

Care e treaba cu întâlnirile astea pe teme de social media?! Ieri am tot postat pe fb, cu hashtag-ul oficial, şi nu am primit niciun like de la oameni care nu erau şi ei la conferinţă. Cu o singură excepţie: prăjitura cu sigla Biz! Ok, lumea înţelege că ai o pasiune (în cazul meu chiar e pasiune), nu prea îi interesează ce se discută acolo (make sense, I guess), dar o poză cu o prăjitură…Nu e despre deşteptare, nu e despre pişcotăreală, e despre oameni care vin acolo să afle lucruri care îi preocupă pe ei. Sunt oameni din agenţii, social media manageri şi bloggeri. Ideea e că ei vin acolo să afle ce a mers bine şi ce nu în campaniile în care au fost angajaţi anul trecut. Campanii care la un nivel sau altul influenţează toţi utilizatorii de facebook. M-a distrat când Radu Tănase a povestit că oamenii din califate erau pregătiţi să explice ce e ăla un blogger. Până la urmă e şi ăsta un leap of faith să încerci să educi publicul, să pui oameni fără pregătire în gastronomie să conceapă un kebab. Nu mă aştept ca prietenii mei din listă să fie interesaţi de tot ce povestesc eu, sunt multe chestii personale, siropoase care nu pot interesa pe toată lumea. Dar mă aştept ca un procent, oricât de infim ar fi, să se lase influenţati de recomandările mele. Îmi doresc şi eu ca la un nivel minim să-i ajut să înţeleagă cum ne influenţează social media viaţa, chiar dacă ne zbatem să nu o lăsăm. Eu nu iau notiţe la astfel de evenimente, şi nu e pentru că mă cred instruită. Nu iau notiţe pentru că social media nu e un snapshot, nu e ceva ce poate fi memorat sau învăţat. E în continuă transformare, pare că şi-a atins apogeul, apoi are un alt peak, cumva ca o femeie de 30 de ani! Sarah Palin avea un sfat pentru tinerii absolvenţi: “Get off your butt to make a buck”, şi cam are dreptate. Ca blogger te bucuri de unele avantaje, cum ar fi participarea la aceste conferinţe gratuit. Dar ce obţii acolo gratuit se va reflecta în postări mai bine documentate, cu conţinut original, cu plan editorial înţelept. Cel puţin mie aşa îmi place să cred. Şi ok, e vorba şi de pişcotăreală: cafea bună de McCafe, brioşe cu cremă de mentă de la Garanti Bank şi aperitive pregătite de D’Artagnan şi Dexter (din partea Staropramen).

O să închei cu o replică din filmul “Almost Famous”:

“The only true currency in this bankrupt world is what we share with someone else when we’re uncool.”