Băieţi răi şi o fată

Prima oară când am auzit melodia asta aveam vreo 11 ani. Eram în vacanţă la bunica din partea tatălui, în localitatea de rezonanţă în privarea de libertate (Gherla). Petreceam în fiecare an cam o lună din vacanţa de vară, alături de veri şi prietenii din oraş. Nu erau multe distracţii în oraş pentru noi: era un parc care se întindea pe malul Someşului, un cinematograf şi ştrandul (la ştrand nu aveam voie). La cinema se schimba filmul prea rar ca să se considere distracţie. Aşa că jucam cărţi la scara blocului şi uneori ascultam muzică la un casetofon cu baterii. Am ascultat melodia asta de sute de ori cred, ştiu versurile şi acum, deşi eu nu vorbesc ungureşte. Era ceva care îmi zicea că versurile transcend limba, că muzica respectivă te atinge într-un fel în care nu are nevoie de cuvinte.

Mi s-a părut mereu foarte interesant felul în care muzica pare să fie limbajul universal, majoritatea timpului limbajul iubirii. În adolescenţă aveam casete cu balade rock, stăteam pe întuneric în camera mea şi savuram Guns’N’Roses, Metallica, Queen…Asociez muzica respectivă cu vremuri în care mă bucuram de lucrurile simple, când îmi acordam o oră doar pentru mine. Acum avem meditaţie, yoga, you name it, toate se promovează în online, parcă nimic nu mai e pentru tine, eşti expus. Totuşi când scriu ceva din suflet, aleg o baladă rock, neapărat în căşti, ca să-mi aduc aminte de sentimentul ăla de suspendare a spaţiului şi timpului.

Şi dacă sunt şi alţi nostalgici ca mine, sigur se vor bucura să afle că Jennifer Batten, Stuart Hamm si Chad Wackerman au pus bazele unui supergrup care va sustine un turneu European, cu o oprire la Bucureşti. Concertul va avea loc pe data de 26 martie 2015 in Club Tribute si este primul eveniment din seria Music Masters Live.

Biletele pot fi procurate din reţeaua Eventim (magazinele Orange, Vodafone, Telekom, Domo, librăriile Cărtureşti, Humanitas) şi online pe www.eventim.ro.

Am pus titlul cu băieţii răi, pentru că rockerii sunt cei mai răi dintre băieţi, un gen de care te vrăjeşte indiferent de muzica pe care alegi să o asculţi. Cred că aşa se explică de ce în taberele din copilărie toate fetele roiau în jurul tipului cu chitara. M-am bucurat să aflu că în acest supergrup e şi o reprezentantă a sexului frumos, nicidecum slab. Vă las în compania unei interpretări a Human Nature cu Jennifer Batten. Enjoy!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

Create a website or blog at WordPress.com

Up ↑