Am citit la un moment dat o chestie legată de panoul dorinţelor. Nici nu ştiu dacă există asocierea asta de termeni în limba română. E vorba de un panou sau un loc la vedere din casă, unde să pui poze cu lucruri pe care ţi le doreşti/locuri pe care vrei să le vezi/orice altceva are semnificaţie pentru tine. Era şi o atenţionare de genul să nu pui poza unui teanc de bani fără intenţie clară, că s-ar putea să ajungi să lucrezi cu teancuri de bani (într-o bancă de exemplu). 🙂

Săptămâna trecută eram puţin deprimată că nu au ieşit lucrurile cum îmi doresc legat de carieră. Concret aplicasem la un internship care părea să mi se potrivească din toate punctele de vedere. E destul de complicat să digeri faptul că nu te potriveşti, cu atât mai mult pentru mine care sunt sensibilă la respingerea de orice fel. Mi-a zis o femeie mai înţeleaptă decât mine, că uneori lucrurile care par ideale din punct de vedere profesional nu ni se întâmplă pentru că ar putea avea impact în viaţa personală. Nici asta nu e uşor de acceptat. N-ai de unde să ştii de ce ai fost respins, nici ce impact ar avea în plan personal dacă nu apuci să trăieşti experienţa respectivă. La începutul acestei săptămâni am primit o ofertă de schimbare a carierei, ofertă care m-a luat cam pe sus. Se schimbă doar jobul, compania nu. După euforia iniţială am început să mă gândesc cum ar trebui să privesc vestea asta. Teoretic e ceea ce îmi doresc, dar practic tot nu ştiu cum va fi. Asta mă face nemulţumită?! Probabil!

Dorinţa mea de Anul Nou avea în componenţă (pe lângă teancul de bani :)) şi ceva legat de copywriting. Având în vedere că e o dorinţă secretă, poate să fie orice aberaţie la care visez eu în secret, aberaţie la care se ajunge pe căi necunoscute (de fapt nici nu te interesează cum se ajunge acolo). Şi după aflarea veştii bune din sfera profesională, a apărut şi termenul de copywriting fix ca în dorinţa mea. De la Revelion au trecut 3 luni, deci aş putea concluziona că dorinţa mea apărea pe la a-3-a pagină din Google. E important să ai cuvintele potrivite în orice căutare, I guess!

Am scris la un moment dat impresia mea despre cel mai controversat film al anului. Între timp am citit şi cărţile, că eram curioasă cum se termină. Mă gândeam că e deranjant pentru mulţi oameni faptul că personajul masculin e milionar, că cică justifică faptul că ea rezistă stoic bătăilor aplicate. Dar dacă tot te apuci de o carte, carte care se presupune că e rodul imaginaţiei tale, de ce te-ar opri modestia? Cum ar fi ca el să fie un muncitor sărac care se ridică din mizerie prin propriile eforturi?! Mi se pare mult mai interesant că autoarea a ales că el să fie un bărbat super-educat, cu o super-avere, care a crescut cu franceza şi pianul, are gusturi excelente, e pilot şi câte şi mai câte. Good for him! Dacă tot m-am obosit să scriu o carte, lasă-l să aibă Audi de toate felurile!

Mi-am dat seama că eu îmi sabotez până şi panoul dorinţelor. Prea bate la ochi să am jobul ideal, familia ideală, suficienţi bani pentru vacanţă, un Audi drăguţ ca pentru fete, o garderobă în care să mă pierd şi vizita la mall să nu-mi provoace procese de conştiinţă. E mai de bun simţ să am credit ipotecar, o carieră care nu mă împlineşte, un soţ care munceşte din greu să plătim ratele la Logan. În lume sunt atâtea drame şi eu vreau aripi, vreau să visez măreţ!

Propun să visăm totuși, să visăm la lucruri ireal de frumoase:

“Unele vise se împlinesc, am avut un vis în care se făcea că dormeam.” (Valeriu Butulescu)