Nu am înțeles niciodată termenul de vacanță activă. E ca gluma aia cu solistul rap care te pune să ridici mâinile în aer, să cânți alături de el. Eu am plătit biletul pentru spectacol, așa că nu fac nimic! Nu-mi plac oamenii care dau sfaturi despre cum au slăbit și simt nevoia să puncteze că nu realizezi nimic dacă nu mergi la sală. Așa, și?

Vacanțele mele au fost totdeauna active, fie că eram elevă sau studentă. Mi-ar plăcea, să zicem ca variație, o vacanță pasivă. Mi-aduc aminte și acum de DJ-ul din Ring cum anunța: “Jessica Jay – Casablanca, 6 minute și nșpe secunde”. Nici nu știu cum poți să dansezi pe Casablanca, dar dansai oricum. Wasn’t that active enought?!

Pregăteam vacanța la Costinești cu cel puțin o lună înainte. Știam la cine mergem să stăm în gazdă, știam ce urma să mâncăm, câți bani să cheltuim zilnic, astfel încât să ne permitem 7 nopți de cazare. Luam bilete de tren de la singurul operator, operator care făcea overbooking cu un tupeu fantastic. Nimeni nu protesta. Apoi târai geamantanele de la gară către gazda care nu era tocmai aproape, să zicem că în 2000 nu aveau asfalt pe ulița respectivă. Dar nu ne plângeam, ne împrietenisem cu gazdele, ne plăcea și casa, curtea și câinele familiei pe numele său Zevzec. Gazdele, Marcel și Lavinia, amenajaseră o bucătărie în aer liber pentru turiști. Bucătărie pe care eu o exploatam în fiecare vacanță. Găteam din rațiuni economice, dar dacă mă gândesc acum ce se servește la împinge tava, parcă nu am niciun regret în direcția asta. Și acum simt că dacă eu pot să gătesc ceva mai bine, nu are rost să comand felul respectiv la un restaurant. În fiecare an făceam tradiționala plimbare între stațiuni, de la Costinești la Olimp pe jos, și retur cu trenul. Era frumos, doar că nu puteam să mergem pe malul mării tot drumul, așa că ajungeam la Olimp prăfuiți, obosiți…studenți eram oricum. Nimic din vacanțele alea nu amintea de relaxare, făceai zilnic două drumuri la plajă și înapoi, dacă aveai noroc găseai apă caldă la cazare, unele după-amieze eu găteam, și serile ne avântam în marea de tineri care migrau spre discoteci. Poți să zici: Așa era atunci!. Am trecut de curiozitate prin Costinești anul ăsta, cu nostalgia omului care nu a văzut epava de 10 ani. Nu am reușit să găsim loc de parcare, așa că nu ne-am oprit. Am văzut că locurile de cazare s-au întins mult mai departe de gazda la care stăteam noi, semn că sunt entuziaști dispuși să parcurgă distanțe și mai mari. Cred că se aplică vorba aia: There is a time and there is place! That was the place and those were the times!

Se pare că și termenul de vacanță activă a căpătat noi înțelesuri. Am citit pe blogul lui Radu Dumitru, articolul ăsta, și consider că e o explicație foarte bună a ceea ce înseamnă blogging-ul. Eu de obicei scriu chestii personale, și sper ca pe cineva să intereseze părerile mele și experiențele trecute. De data asta mă gândesc să las pe final și ceva util: Cea mai mare oră de sport din Mamaia este planificată să înceapă pe 1 august, la ora 9 fix, in Piațeta Perla. Așa că dacă ești unul dintre fanii vacanțelor active, vino să faci mișcare sub îndrumarea unora dintre cei mai tari instructori de fitness din România și nu numai. Mai multe detalii aici.

Până una-alta eu îmi planific următoarea vacanță complet pasivă: cu mic-dejun în cameră, leneveală la piscină, early lunch, siestă, leneveală pe malul mării și cină. Să semene cu o zi obișnuită din viața motanului Garfield!