Sunt unele zile, mai ales la început de primăvară, când am dispoziție de leneveală, filme siropoase și Nirvana Kahlua – neapărat în această ordine. Deschid aplicația, pun filtru pe “romance”, că nu au categoria sirop și ordonare după anul apariției. Nu primesc niciodată romance simplu, trebuie să fie și cu dramă sau mai rău, cu comedie. Stau și cuget că în viață se petrec tot ca în ordinea din titlu. Uneori se termină cu romance, alteori cu comedie (atunci când îi spui că puteți fi prieteni).

Zilele astea sărbătorim femeile și chiar nu pot să înțeleg de ce bărbații se consideră năpăstuiți. Nu de alta, dar abordarea e la fel ca și în filmele siropoase: nu crezi tot ce se întâmplă acolo, dar îți place să te uiți. Eu cel puțin, mă simt ridicol cu mărțișorul în piept, dar băiețelul meu a solicitat să-l port. M-a întrebat dacă îmi place, fiind foarte mândru de alegerea lui: Irina, ție îți plac scorpionii? Eu îi răspund absent, fără să mă uit la mărțișor, că nu. Ieri dimineață plec pe fugă din casă, bag mărțișorul în buzunar, hotărâtă să-l pun la loc de cinste când ajung la birou. În clipa în care mă apuc de operațiunea legat șnur cu fundă ca să arate bine, constat că nu e un scorpion, ci un crab. Dar e bine, intenția contează! Plus că e total dezinteresat!

Tot s-a discutat la Digital Marketing Forum ce fac românii în timpul pauzelor publicitare. Nu știu ce fac românii, dar știu ce fac femeile când vor să se uite la reluarea Sense&Sensibility pentru a nu știu câta oară. Mai pun la spălat, mai fac un șandviș pentru a doua zi…gen mai nimic. Dacă ar rămâne pe canapea, poate ar aprofunda reclama de la Supradyn: o femeie care intră pe ușă, pune sacoșele jos (se știe că o doamnă are în poșetă și o sacoșă), apoi continuă un dans alături de soț. Pentru că da, mai poate! Și are în picioare niște pantofi oribili de tăntiță, cunoscuți drept pantofi “moartea pasiunii”. Pentru că așa suntem noi femeile, ne dorim să arătăm elegant și practic în același timp, dar avem naivitatea unei fetițe de 5 ani când vine vorba de mărțișoare. Ne împodobim cu obiectul ăla oribil cu șnur alb-roșu, ca să justificăm cumva efortul întreprins de bărbați. E ca un soi de încurajare pentru băiețelul din el: Da, dragul meu, e foarte frumos! și în gând: E mai bine decât anul trecut, slavă Domnului!

Unde mai pui că trece repede 1-8 martie, uneori presărat cu glume proaste (din partea lui) privind caracterul tău și baba corespondentă. Apoi revenim la programul obișnuit, în care fiecare zi e o zi și atât. Cred că o să ajungă acest Mărțișor să se numească feedback. Pentru colege ai un feedback din regnul animal – dar broaștele/fluturii sunt întotdeauna la modă! Pentru prietenă e ceva impresionant, #păhipstăreală – mărțișor hand made din chestii reciclabile făcut de mame abuzate  adăpostite de un ONG. Pentru soție ceva finuț, care trebuie să transmită că de-acum ești o doamnă și te respect. Bullshit! pardon my French! Dar cum ar fi să primim noi acest feedback cu mai mult entuziasm?! Pentru că merităm! Hai că mai e un hop de 8 martie și ați scăpat! 😉