Da, eu sunt mama care nu scrie despre parenting pentru că nu știe ce e ăla. Eu chiar am vrut să cresc bine un copil, așa că l-am citit pe Dr. Spock (nu ăla din Star Trek). Mi-am cumpărat cartea cu vreo 10 ani înainte de apariția copilului, fără să intuiesc că se vor schimba lucrurile dramatic sau că respectiva carte a fost re-editată. Nevermind! Am citit și What to expect versiunea română în timpul sarcinii just to be safe. Nu știu ce era în capul meu că doar văzusem Bundy și în niciun caz Peg nu era o mamă bună (o considerăm reprezentativă pentru average American woman). 🙂

Mi-am promis să nu fiu ca mama (a se citi chill), dar mi-e teamă că nu pot să mă țin de cuvânt. Am ratat deschiderea anului școlar din lipsă de zile de concediu, plus că mi-era milă de bietul copil, aș fi plâns alături de el. Urmează cursurile aceleași școli pe care eu am terminat-o în ’96 (Doamne, 20 de ani?!). Tacsu’ și cu mine nu ne deosebim prea mult de orașul în care locuim, orice eveniment natural sau nu, ne prinde nepregătiți. Sâmbătă, AMR 1 zi până la începerea anului școlar, ne uităm la avizier să vedem în ce clasă va fi copilul și dacă e nevoie de uniformă, apoi mergem să căutăm ghiozdanul cu Gumball, neapărat Gumball. Da, știu, e prea mic să se uite la Cartoon, dar dacă de asta e nevoie să fie copilul fericit, ne supunem. Aflăm încă din prima zi că de fapt nu-i trebuie ghiozdanul că manualele rămân la dulăpiorul dedicat. Asta e, vom vedea ce pasiune are anul viitor! Primim și renumita listă cu rechizite și ce să vezi:  la Auchan e omor pe rechizite! Ajungem acasă cu 90% din ce era pe listă și ne apucăm de etichetat și învelit în folie (am crezut că e mai ușor cu folia!). Dacă era să primim notă la învelit, sigur era Nesatisfăcător! A doua zi, în dulcele stil clasic, copilul meu ajunge ultimul la școală, toți copiii aveau creioanele în suport, rechizitele în cutia de plastic recomandată. Cine sunt părinții ăștia așa disciplinați? Când se odihnesc, când merg la muncă?! Dar e bine, din relatările beneficiarului direct află că doamna are un like sau e ok, nu țipă prea mult (dar are un clopoțel cu care face liniște) și la școală e așa și așa.

Maică pe vremea mea… era super drăguță doamna învățătoare, am fost a doua ei promoție. Nu aveam rechizite fancy, dar dacă se milostivea soră-mea să pună etichete și să învelească era curat artă. Mi-a plăcut școala aia care atunci era de o curățenie îndoielnică, profesorii de sport aveau glume grosolane cu fetele și Cristi Piticu’ (golanul cartierului) te pipăia dacă nu erai vigilentă. Nu am avut pampoane apretate, dar tind să cred că erau supraevaluate. 😛

Doamne-ajută să trecem cu bine primii nouă ani! Mă bucur să fiu mama unui băiețel cu un simț al umorului dezvoltat și care apreciază desenele alea cretine din motive evidente:

(Mr. Robinson is slowly parking behind a car while Gumball believes that he is being run over) “My whole life is flashing before my eyes and it’s boring!”