Partea cea mai frumoasă atunci când te dai scriitor e că oamenii chiar au pretenția să prestezi acest talent ca pe oricare altu’: Auzi, dar nu scrii și tu despre… sau despre… ? Nu frate, nu luăm dedicații azi! 😛 Am cochetat o vreme cu ideea de a scrie despre orice pentru că oricum nu mă citea multă lume și era un exercițiu bun. Ca să poți extrage the juiciness din orice îți trebuie și ceva talent. Am exersat și scrisul în engleză și probabil o să-l mai exersez atunci când o să mă simt inspirată. Dar azi e despre altceva, e despre acea parte din viața noastră insuficient exploatată în scriitura modernă. Nu zic nici că e bine nici rău faptul că se vorbește prea puțin despre subiect, don’t get me wrong! Nici nu o să mă duc în zona aia cu “dar petrecem cea mai mare parte din zi acolo”, pur și simplu am simțit că vreau să scriu ceva despre asta.

Cum e viața la birou? Dacă nu ești norocos e plină de tristețe, dar eu o să mă uit doar la aspectele care o fac digerabilă. Ai avut o zi în care te-ai trezit cu plăcere la ora 6? Și eu! Dar era pentru că știam că sunt singura care merge la birou și îmi place să lucrez singură. Dar ziua în care te-ai trezit la șase cu greu, ai ajuns la birou și ai avut cea mai proastă zi? Și eu! Nu e nimic care să îndulcească acele zile – cu excepția colegilor care se vaită mai tare ca tine. Ai avut o zi nașpa? Stai să auzi cum a fost la el/ea!

Viața la birou ar trebui să fie asexuată, dar abia atunci ar fi cu adevărat tristă. Flirtul nu a făcut rău nimănui… te gândești când ștergi conversația cu colegul de Financiar. Dacă nu visezi la birou cu vedere asupra Herăstrăului și un dulap imaculat (ăla cu schelete) sau dacă vrei să candidezi vreodată, nu scrie nimic ce poate fi folosit împotriva ta. Sexting, flirtul și tot ce e asociat lor, face parte din viața de zi cu zi… la birou. Fără ele viața ar fi pustiu, chiar de ar fi să rămân singura care poate să recunoască deschis.

Am scris paragrafele de mai sus de ceva timp și m-am tot gândit la oportunitatea unui nou foileton. Apoi m-am consultat cu colegul de birou și el m-a sfătuit să nu scriu, orice chestie care merită povestită cică face parte din cultura organizațională. Așa că o să scriu despre tipologii de oamenii care fac viața mai frumoasă… la birou.

În primul rând prietenele dobândite în urma jobului: nu e nimic mai reconfortant decât un prânz alături de ele. Mâncăm împreună, suferim împreună și ne întâlnim la aparatul de pe hol când poftim la o ciocolată Rom. Pur și simplu nu poți să-ți imaginezi viața fără ele, sigur dacă scotocești în Sent găsești un mail doar cu subiect: Ai și tu ceva bun? Ele sunt singurele care îți aduc aminte că aniversezi 3 trei ani pe aceeași poziție (ca și ea, fără posibilități de avansare). E un motiv suficient de bun să spargi punctele de la Crew Shop pe cea snoabă marcă de ciocolată. Tot la ele găsești o rezervă inepuizabilă de tampoane. 🙂

Băieții de la IT… mhmm… mhmmm… Părerea mea că tipii mișto din orice instituție trebuie să se numească Alex. E Alex care te ajută cu excel-ul, cum scrie el concatenate nu o face nimeni! Apoi e Alex care știe să cumpere ceva de la magazin, acceptă cerințe speciale și te sună să-ți ofere alternative. Alex e și tipul care îți repară calculatorul și nu se supără că ți-ai uitat parola (ineedaraise$!) pe care nici nu te-ai obosit să o notezi. Sunt băieții de la IT care sunt tocilari adevărați, sunt super deștepți și respectuoși, nu îi subestima niciodată.

Geniile. Categoria asta e din păcate o sursă de amuzament amestecată cu ușor dezgust. Geniilor li se trece cu vederea orice, nu ar trebui să te surprindă dacă se scobesc în nas în public. Social skills: 0! Human interaction: mai bine nu!

Office rawmance. Conversația începe banal… pe messenger… continuă la fel… și devine obișnuiță într-un timp record. Te obișnuiești să fie acolo și să alunece discret către human nature (We ain’t nothing but mammals!). 🙂

Viața la birou e viața noastră în acvariu. Stăm cuminți acolo, ne mișcăm de colo-colo aparent ordonat. Apoi vine șeful și mai ciocăne în geam: Fishy. fishy! Dacă ar vorbi peștișorii ăia… dar orice asemănare cu oameni și locuri este pur întâmplătoare. 🙂

sursa foto @Oliver Kline stocksnap.io