Playlist-ul meu infinit

Sau spune-mi ce muzică asculți ca să-ți spun cine ești (în momentul ăsta). Și dacă ești o persoană care nu ascultă versurile, nu citi mai departe.

În primul rând: Nu mi-e rușine să recunosc că ascult 3 Sud Est mai mult decât am ascultat vreodată. „Cine ești și ce vrei/Spune drept” – păi dacă pui problema așa: sunt nepoata mămăiței care m-a crescut, pentru că numai ea folosea expresia cu „spune drept”. Adică spune drept chiar dacă tu ești strâmb. „Mai stai, nu-ți cer nimic din ce nu poți să-mi dai” – vrei să pariem că nu vrei să-mi dai nimic care să mă ajute să cresc spiritual?!

Dacă ne mutăm puțin mai sus pe hartă, cum ar fi spre Nord Est, aflăm că: „Acasă ieste niște borș ș-oleacă de smântână” – ideal ar fi să nu le consumi împreună, zic și eu. POHUI e lipit de sufletul meu pentru că reprezintă într-un cuvânt o stare de miserupemaxim și melancolie profundă. „Tu spargi oglinzi să n-ai reflexe în fața nimănui” pentru că nu vrei să te vezi nici măcar pe tine, cum să nu memorezi așa ceva?! Apoi se duce în zona Inception: „Pe-un mal ești tu, pe altul lumea lui/Care există doar în mintea ta uitată-n mintea lui” – some deep shit, man! Dar îmi place, nu mă înțelegeți greșit. Îmi place mult chiar și melodia în care zice Inna „Îmi face gândul meu să zboare în cap la mine”, nu de alta, dar dacă zboară gândul meu în capul altcuiva înseamnă că am atins alt nivel.

Evident că mai e muzică românească în playlist, mult Subcarpați, Argatu’, dar să trecem mai spre vest. O melodie deosebită care exprimă exact sentimentele mele pentru ce s-a adoptat în Constituție, Blur: „Girls who are boys/Who like boys to be girls/Who do boys like they’re girls”. Nice, nu-i așa?! 😉

Cel mai mult apreciez melodiile care exprimă un moment al unei relații sau etapele în care jelești. Primul – Negarea cu 10 cc: „I’m not in love, it’s just a silly phase I’m going through”. Urmat de furie cu You Bloody Motherfuckin’ Asshole: „I will not pretend/I will not put on a smile/I will not say I’m all right for you”. Aici te cerți tu cu tine și te prefaci din greu, ca apoi să negociezi cu Phil Collins: „I’d call you up to say I’m sorry/But I wouldn’t want to waste your time”. Vine depresia și din păcate asta merge cu self esteem very low, adică orice melodie de la The Weeknd: Often, Shameless, Where You Belong cu accent pe Drunk in Love: „I won’t love you/I can’t love you/Unless that pussy got some super powers” (declar pe proprie răspundere că sigur nu are). Pe final accepți orice îți oferă playlist-ul, cu versuri de poeți români contemporani: „să moară mă-ta să moară/De n-o fi așa/Lasă copilu’ să doarmă/Nu-l mai deranja!” 🙂 Glumesc, nu am găsit originalul acestei melodii.

Nu știu cum ar fi viața fără muzică și nici nu vreau să-mi imaginez. Dar îmi place să mă supun la chinul dulce al muzicii care urlă în căști și care îmi dă impresia că sunt singură cu mine în mijlocul oamenilor. Toate amestecate reprezintă cine sunt și de unde vin, fără rușine. Îmi pare rău pentru cei care mă aud humming la metrou, pur și simplu nu mă pot abține.

black-and-white-music-headphones-life

@pexels.com

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s