Mă tot feresc să scriu despre familie prea mult, la fel cum mă feresc să scriu și despre angajator, deși ambele îmi ocupă timpul în mod egal. Știu de exemplu că tata nu a putut niciodată să-și exprime sentimentele și cred că e ok. Nu e ok pentru mine, dar e bine să te respecți suficient cât să nu faci lucruri forțate. Ieri mai schimbam două vorbe cu ei în ușă și mama întreabă: Tu îți dai seama ce fete deștepte avem? Tata s-a fâstâcit puțin apoi a zis următoarele: La întâlnirea de 40 de ani de la terminarea facultății le-am zis colegilor că am reușit să fac de toate în viață… mai puțin bani! Eu de aici înțeleg că da, știe că suntem deștepte și că noi ne numărăm printre reușite. Că viața nu e mereu roz și poate că asta o să fie toată moștenirea, nimic material. Nu e rău și poate că nici eu nu știu să fac bani. Mă uit uneori la oamenii care fac bani și îi invidiez, dar îmi dau seama că nu mi-am dorit niciodată bani. Mi-am dorit întotdeauna tot ce poți cumpăra cu bani: vacanțe și țoale!

Anyway, nici munca pentru bani nu a fost punctul meu forte. Am muncit pentru o bluză nouă, pentru bilete la film, pentru cazare la gazdă în Costinești și asta când nici nu eram angajată. 🙂 Identificarea cu brandul sau angajatorul nu e așa la îndemână dacă te gândești în fiecare zi că ți-e greu să vii la muncă. În cazul meu a fost așa cum zice Pavel Stratan: Eu trăiesc să fac parale sau fac parale ca să pot să mai trăiesc?! Răspunsul meu este că faci bani ca să trăiești. Să supraviețuiești da, dar să și trăiești împăcat, motivat, știind că ești bun la ce faci. Jobul ne ocupă jumătate din timpul unei zile și dacă nu te motivează suficient cât să vrei să apuci o nouă zi înseamnă că nu faci ce trebuie. Cred că sunt norocoasă în privința asta, dar a trebuit să încerc multe chestii de-a lungul timpului. Tot parcursul profesional a costat (mult), dar toate lucrurile bune costă.

Dacă tot am zis de Pavel Stratan, o să las pe final un citat tot din una din melodiile lui. Dar voiam să mai subliniez că e bine să-ți găsești locul, la fel de bine când alții fac un loc pentru tine în inimă, în suflet. Suntem prea săraci ca să ne permitem să fim și ciufuți. Nu există loc de muncă ideal, așa cum nu există familie ideală. Familia nu o alegi, dar chiar și în cele mai ciudate familii fiecare are un loc bine definit. Oricum suntem ciudați cu toții! 😛 Zice Stratan în melodia Luluța: “Zina n’are ci aduce dar ea vine e’.” și se simte bine să știi că ești suficient(ă) uneori.