Acum un an, mai exact pe final de martie 2019, am fost invitată la o tabără de antreprenoriat. Eu nu prea aveam ce căuta acolo, dar îl cunoșteam pe organizator și întâmplarea a făcut să cunosc și un viitor actual angajator tot în contexul ăla. Am mai vorbit de tabăra asta și poate că motivul... Continue Reading →
Așa sunt și zilele mele…
Deși nu am ajuns la niciun festival nici anul ăsta. Nu știu dacă e timpul pierdut sau nu, mai ales că eu toată vara am avut pe repeat Dă-i foale! live de la Subcarpați și probabil tot asta mi-ar fi plăcut la festival. Zilele sunt de obicei așa cum ni le facem și orice propovăduitor... Continue Reading →
Și la anu’ care vine…
... NIMIC. Adică să mai ședem și blânzi. Mai ușor cu planurile mărețe, hai să vedem cum facem cu Carpe diem! Dar mai întâi analizăm realizările pe anul care se încheie: Nu avem realizări notabile!Nu am ajuns la psiholog, mă bazez pe sor-mea care a terminat trei facultăți (2 de limbi străine și una de... Continue Reading →
Despre strămoși de bine
Am făcut o pauză cam lungă, dar e de bine. Prea rar mai fac asta și nu e ca și cum nu-mi doresc, dar nu se nimerește. Pentru cineva ca mine, care se recomandă cu apelative nu tocmai flatante din categoria să-i zicem anti-socială - am uitat să fiu cu mine. Am uitat să-mi las... Continue Reading →
Nesupunere
Aproape mă întristasem dincolo de limita mea de melancolie naturală, pentru că nu am mai văzut un film bun de prea mult timp. Am văzut azi Disobidience și mi s-a părut cel puțin incredibil, așa cum e de obicei un film pe care pare că-l descoperi prea târziu, din întâmplare. Cred că cei cu care... Continue Reading →
Ceva bun
Ăsta e motto-ul copilăriei și adolescenței mele. Acel ceva bun nedefinit care implica un desert neapărat, dar acum îmi dau seama că trebuia să exprime o stare sufletească. Ceva-ul ăsta e uneori și o cafea cu sirop de la Starbucks alături de o prietenă sau o seară oarecare de miercuri când ai mâinile reci și... Continue Reading →
