Se știe că sunt o mare romantică în sufletul meu, dar mi-e mai greu să mă exprim liber. Adică nu pot să las sentimentele să iasă pe câmpie când vor ele, e treabă complicată asta. Cum eu nu am pet, țin sentimentele în frâu și de-a lungul timpului am stabilit (împreună cu celelalte personalități) că e mai bine așa. Dar sunt un suflet sensibil și nu puteam să las să treacă nemarcat faptul că băieții de la EfdeN iar au dat lovitura. De data asta la tabăra BIZ. Spun băieții pentru că ei sunt echipă mare (și cu fete), dar cel mai des la evenimente sunt reprezentați de Mihai Toader Paști și de Claudiu Butacu.

Claudiu și-a construit prezentarea pe faptul că mereu a fost norocos că ceilalți văd în el “ceva” și îi acordă încredere chiar dacă inițial pare un tânăr cam prea entuziasmat. În link-urile de mai sus găsiți printre altele și realizările echipei lor, dar eu nu despre ele vreau să vorbesc. Vreau să vorbesc despre entuziasm molipsitor și alegeri de viață absolut halucinante. Evit să vorbesc despre religie/credință pe blog. Cred însă, că dacă am analiza corect orice ține de sursă divină, am duce o viață care i-ar inspira pe ceilalți. Pentru că e cel mai sănătos să vină omul să te întrebe: De ce ți-ai făcut gard din peturi? (e doar un exemplu). La fel cum ideal e să te recruteze cineva care știe deja de ce ești în stare. Oamenii o să te creadă pe cuvânt dacă le spui că ești bun, dar o să ajute foarte mult când a auzit de tine undeva sau când vede ceva la tine. Deși trecut cu vederea de analize mai serioase, acest al șaselea simț (care cică nu există, pfff!) în care nu suntem deprinși să credem, e de fapt un instrument foarte util. Evident că funcționează și pentru chestii negative. Dar noi nu suntem deprinși să simțim, mergem pe chestii palpabile, cum ar fi cifrele. Când un investitor spune că are încredere în tine, îți transmite discret că îți va rupe picioarele dacă îți bați joc de banii lui. Dar când tu refuzi un salariu bunicel pentru a te înhăma la proiecte în care crezi doar tu, you got balls. Sunt proiecte care pot garanta că o să muncești mult fizic, că o să mănânci pe apucate (God bless mama!) și că în cele din urmă (inevitabil) ajungi să ațipești în cupa unui excavator. Cum se simt toate astea din perspectiva a doi tineri premiați la competiții internaționale și nu numai?! Înălțător! Deși deja ai fost jos, ai îndurat ceva mizerii de la autorități, birocrație cât cuprinde și îndărădnicie, tu zici că mai poți. Bring it, cum ar fi!

Bă băieți, sunteți inspirație pentru mine, transmiteți o energie pe care sunt invidioasă. Aproape că îmi vine să cred că și eu pot să realizez orice pe lumea asta. Dar așa cum spunea și prietena Diana, eu pot doar să spun altora despre voi. Știu că e puțin, dar bear with me. 🙂 Poate că îmi lipsește curajul acum, dar sunt câteva lucruri pe care sigur că aș putea să încerc să le aplic în viața de zi cu zi. Primul care îmi vine în minte, e să șterg recordul de la întreținere pe apă consumată. Asta e o chestie serioasă pentru mine, e cel mai serios angajament de la căsătorie încoace. O să vă povestesc cum merge, după ce o să plâng puțin de vinovăție pentru apa consumată în timp ce mă spăl pe dinți. Și da, am început să scutur și eu de zece ori ca să nu mai consum 2-3 șervețele. La spălat pe mâini, că s-a epuizat gluma deja!

Și Claudiu, îți spun eu ce e ăla de se vede în tine (am aflat uitându-mă la Spărgătorii de nunți): It’s the soul’s recognition of its counterpoint in another!