De data asta chiar e vorba de engleză, și eu sunt all in, fără dubiu. Mi-am ales singură să merg la liceu bilingv, într-o vreme în care nu exista capacitate (anul de grație 1996). Nu am regretat alegerea, dar am suferit de multe ori pe considerente pe care o să le explic mai jos. Am fost invitată la un workshop despre Paradigmele interioare – condițiile fundamentale în care învățarea și motivarea se pot naște și dezvolta în copiii noştri. E un titlu lung și recunosc că nu m-am dus acolo cu cel mai mare entuziasm, să-mi fie rușine. 🙂 A fost un workshop super interesant care ne-a ținut alerți în ciuda orei și a zilei: într-o vineri seară la ora 19. Mă așteptam la scuturarea de praf a unor metode de învățare și încercarea de a lupta cu plictiseala. A început așa: “Paradigma sau dispoziția interioară orientată spre învăţare (=Growth Mindset) este credinţa de bază în faptul că abilităţile, talentul şi inteligenţa noastră pot fi devoltate prin exerciţiu repetat şi efort.“

Adică ceva ce eu știam din bunele învățături de la tata, de la mama și domul Barbălată – meditatorul de mate care locuia pe palier cu ai mei: exercitio est mater studiorum. Doamne cât am mai frecat culegeri de mate cu coperți roase de timp (probabil și de nervii celui care le folosea). Ce am învățat în afară de formule matematice?! Știam că am abilitățile, talent not so much, inteligența sigur, deci aveam nevoie de exercițiu. Poate profesorii din liceu nu știau asta și uneori mă simțeam nedreptățită. Bine, se zicea că sunt eu prea sensibilă, dar ceea ce îmi rămăsese în minte de la profesorii din generală era că toate alea funcționează. Și nu m-am demoralizat, dar nici nu am fost foarte fericită. By the book:

“Acum mai bine de 30 de ani, dr Carol Dweck şi echipa sa de la Universitatea Stanford din SUA au început un studiu despre atitudinea elevilor faţă de eşec. Ei au observat că unii elevi păreau să îşi revină repede după un eşec în timp ce alţii se simţeau devastaţi chiar şi după cele mai mici nerealizări. După ce a studiat comportamentul a mii de elevi, Dr. Dweck a creat termenii de fixed mindset şi growth mindset pentru a descrie credinţele care stau la baza modului în care o persoană se raportează la învăţare şi inteligenţă.”

La workshop mi-am adus aminte cât de mult am iubit și iubesc limba engleză, cât e de important să găsești la început un profesor foarte mișto care să te ajute să cultivi ce simți față de limbile străine. Să nu te facă să te simți ciudat când pui cele mai tâmpite întrebări și când muncești acasă mai mult pe If Clauses. Pentru mine au fost de mare ajutor doamna Ralea și English Practice ale lui Thompson&Martinet. La liceu am continuat să exersez, dar nu am mai găsit un profesor ca doamna Ralea. Am învățat în schimb sonetul 116 al lui Shakespeare pe care îl citez mult prea des uneori din memorie, evident (Love’s not time fool/Though rosy lips and cheeks/Within its bending sickle compass come… da, știu, absolut dubios). Ce vreau să spun este că putem fi recunoscători că English Kids Academy a ales să cultive o dispoziţie interioară orientată spre învăţare la toate nivelurile: profesori, părinţi, elevi, cultură organizaţională. Au iniţiat o serie de conferinţe lunare gratuite pentru părinţii din English Kids Academy și eu garantez că nu e timp să vă plictisiți acolo. Aruncați un ochi și pe blogul lor, e nou și refreshing.

sursa photo: pexels.com