Nici nu e greu să nu te lași purtat de valul ăsta rezoluțiilor – btw, cuvânt care în limba română înseamnă hotărâre luată în urma unor dezbateri colective și are originea în franțuzescul resolution cu accent pe stânga. Deci rezoluțiile americane se petrec cumva în intimitate și se iau în urma unor zbateri mai degrabă. Care e treaba cu începuturile, sunt toate așa de motivante?!

Categoria vacanțe pentru toți: Rezoluțiile de început de an nu trebuie să fie mânate de glamour, ci de o recunoaștere sinceră a capacităților tale. Da, îmi place să fac planuri de vacanță pentru anul care abia începe și uneori am ajuns în locuri just by wishful thinking. Adevărul, trist sau cum o fi, e că nu am fost într-o vacanță adevărată niciodată. O vacanță adevărată e aia în care nu știi cât costă, în care dai cu cardu’ platinum cu nonșalanța unei regine. Or eu nu sunt o regină, eu vreau să-mi croiesc drum prin hățiș, vreau să câștig banii cu sudoare frunții și îmi place în general să mă auto-flagelez. Banii sunt făcuți să circule, dar… atunci când știi ce greu se câștigă, ai vrea să spui cuiva că a meritat. Că dacă îți arăți pungile de sub ochi nu prea strângi reacții, decât de milă. Pui mai bine pozele cu tine din vacanță, să aducă bucurie și băieților (dacă ești mai dezbrăcată) și fetele (ce bine că e tot grasă). 🙂 Viața mea nu e Sex&the city când cumperi Manolos că ai scris un articol într-o publicație. Așa că vreau să ajung anul ăsta în locuri familiare (din Europa – a se citi la bulgari la mare) și într-un loc nou cum ar fi Lisabona sau poate Gibraltar (sau amândouă). Opulența însă nu e pentru mine: Mi-e rușine că nici caviar nu știu să mănânc cu demnitate! (Pentru că nu vreau să mănânc ouă de pește, dooh!)

Categoria slăbit/frumusețe (NOT): Îmi promit solemn să am o resting bitch face sau să fiu o rested bitch. Îmi promit să fiu the biggest bitch care știe să vorbească pentru ea, să se lupte și să înjure creativ. Vreau să-mi cer drepturile cum nu am știut să o fac niciodată, să fiu o Galadriel modernă – “all shall love me and despair!”. Vreau să mă cert parte în parte pe bune, pe argumente serioase, chiar dacă o să-mi cresc oo pentru asta. Pentru că viața e grea, da’ trece. Vreau să-mi fac cadou cele mai bune praline fără niciun motiv aparent.

Categoria Iubește-ți aproapele/Social interaction: Last, but not least… mă gândesc să las pe toată lumea să trăiască. Era o replică în Atlasul norilor “The weak are meat and the strong do eat.” Asta e cel mai dificil task – a fi sau nu fi luat de prost (slab cum ar fi) sau prost de bun. Am frământat ideea asta cu bunătatea și tot nu am reușit să ajung la o împăcare cu mine. Ce face un om bun?! Un om bun e detașat, dar poate nu are zvâc. Un om bun e imparțial, dar aici poate să rănească oricum pe cineva. Un om bun e blând – vezi paragraf anterior. D-aia vorba asta îl pune pe individ pe primul loc: Live and let live! F*cking live, simte, miroase, ascultă, iubește, chiar mănâncă atunci când ți-e foame și apoi vezi ce disponibilitate îți mai rămâne. Dacă nu, vorba lu’ Macanache: aia e!

Reality grip: Serios vorbind, sunt aproape de finalul celei de-a doua cărți (Foamea), am un job într-un domeniu care se traduce că te pui în slujba unei cauze și a semenilor și anul ăsta voi împlini 20 de ani de când sunt în aceeași relație. Sunt astea lucruri bune?! Bloody should be, pentru că pe fiecare din ele mi-am dorit-o rău de tot la un moment dat. Sunt parte din ce reprezint eu, sunt experiențele care mi-au adus fire albe și zâmbete superioare. Pentru că în definitiv Carrie avea dreptate: dintre toate evenimentele importante, la un moment trebuie să mă mărit eu cu mine și măcar eu o să mă bucur de eveniment.