Pentru cine nu știe, eu lucrez și pentru Fundația Șansa la Viitor, găsiți și link aici pe blog. Nu are importanță unde lucrez, doar încerc să subliniez ceva pentru subiectul pe care mi l-am ales azi. Eu, Irina, am un job pe comunicare și Social Media într-o instituție și sunt plătită foarte bine pentru munca pe care o prestez. Când mi s-a propus să lucrez la Fundație, m-am agățat de cuvântul fundație și am început să-mi pun tot felul de întrebări. Că dacă nu o să fie greu să comunici că ai nevoie de fonduri, că eu nu cred în genul ăsta de acțiuni și tot felul de alte dileme. M-a atras ca de obicei provocarea.

Când m-am înscris la 8 ore peste program varianta mioritică, m-a atras ideea în sine. 8 hours after work for a good cause este un concept adus din afară, aflat la a 5-a ediție în România. Cum funcționează? De o parte avem nevoia – ONG, fundații, asociații care au nevoie de un impuls de entuziasm într-un anumit punct și profesioniștii dispuși să ofere 8 ore pentru a contribui acolo unde e nevoie – comunicare, strategii diverse, imagine. A fost o seară extraordinară, e un vibe acolo pe care trebuie să-l testați cel puțin o dată în viață. Eu am avut noroc să fiu într-o echipă formată doar din fete și cred că ne-am descurcat onorabil în cele 8 ore. Oricum aș vrea să păstrez legătura cu membrii Asociației Cartier Aviației și să mai ofer o opinie, un sprijin, un cuvânt, când va fi nevoie.

Ce voiam să rămână scris aici: nu sunt expert în comunicare și/sau Social Media. Sunt sigură că la Fundația Șansa la Viitor aș putea să fac lucrurile și mai bine, dar e important pentru noi toți să începem undeva. Dacă mă uit ce face Valeriu Nicolae sau Magda Săvuică, îmi dau seama că mă menajez. Mereu e loc de mai mult și de mai bine. Ce face chestia asta cu 8 ore peste program: te lasă să faci să oferi ce e mai bun din tine într-un context în care ți-e ușor să o faci. Ai câteva branduri care vin și îți pun la dispoziție intrumente de lucru, mâncare, cafea și tu nu ai decât un scop – work your magic. Știu că pare așa siropos, dar există magie în tot ceea ce facem. Eu știu că nu pot să merg într-un sat uitat de lume de lângă Vaslui să lucrez cu cazuri sociale, să vizitez bătrâni și case care stau să cadă pe ei. Nu pot pentru că nu sunt construită să fac asta. E bine să-ți recunoști limitele și să recunoști (măcar față de tine) că nu ești omul pentru bube, putregaiuri și noroi. Dar ești omul care poate să pună suflet în cuvinte, nu te mai da modest(ă)! Fiecare cu super puterea lui și împreună să formăm lumea aia paralelă de care vorbea și Monica.

Și o poză cu noi la ora 4 dimineața. 🙂 Pare că suntem gata să ne înscriem din nou!

P.S. Mi s-a părut cea mai tare coincidență că ai posibilitatea să alegi cu ce asociație să lucrezi, dar pe mine m-au repartizat la ceva cu aviație. Aviația cam ți se lipește de suflet.